Şi de iubirea-i taină şi tăcere care duce-n suflet neştiutul gând, femeia-i vioara care-ngână în durere freamătul din rodul tainic şi rotund. O lacrimă deschisă spre departe coboară-n noapte furtunile de spaimă, dar pleoapa nopţii, trăgând oblon de...
Cuibar de pleoape acoperind o lume îşi tremură în beznă gene ostenite – Ce sol mi-a dar şoptirea fără nume să pot visa plecarea din cuvinte! Nu pot rămâne petale de iubire din toamnele tăcute în amfore de lut decât golind dorinţa de rostire,...
Un bărbat solicitat în toate privinţele trebuie să-şi ceară scuze tuturor femeilor că nu poate iubi decât o singură femeie. Dar, cu siguranţă, ele îl vor ierta pentru această "indiscreţie".
De ce-as jindui dupa un ipotetic colt de cer, cand Dumnezeu mi se daruieste nelimitat si neconditionat, dimpreuna cu tot Cerul! Pentru a exista in propria Creatie, Dumnezeu n-are nevoie de confirmarea religiilor si a bisericilor sugrumate de dogme si...
Mă simt atât de arbore tăiat, cât şi frunză dusă de vântul toamnei, din inima ta. Erai atât de mult adevăr şi inimă în învierea gândurilor mele, încât ai devenit eternitatea mea. Aş vrea să mă ierţi cu tot cu valurile morţii unor clipe, care m-au lovit...
Atunci când Timpul, muşcă din coperţile roase ale zâmbetului etern ce părea că ne-a unit cândva, la colţul străzii întâmplării, să ştii că nici ploaia viselor nu-şi mai înţelege norii iubirii, care i-a dat viaţă, şi a trimis-o să spele cu frumuseţea ei...
"September" by Viorel Muha "Spartă în cioburi de rouă, o lacrimă plouă prin toamnă-n chipul tău sting jar de roşu în obraji fierbinţi ce ard în bob de strugure, o lumină apusul strigă prin pana ce cade încet din cer nu plecaţi voi zilele mele senine...
Nu eşti tu viaţa mea, zbor ce s-a şters din ceruri, nori de necuvinte moarte, se plămădesc în certuri.. Nu eşti tu lacrima, ce s-ar sfârşi în zborul, stolurilor ce-au îngheţat, şi –aripile şi-amorul. Nu eşti tu visul meu, ce m-ai trezit cu-o zi,...
Mi-am lăsat clipa ochilor tăi, la piaţa de vechituri a Destinului, prea ruginită de ultimele promisiuni, unde am fi devenit fluviul, plenititudinii de dor, soare cu raze pline, de dinţii sfinţilor părinţi, care ne-au sfârtecat răsăritul speranţei, de a...
Nori de libertate, îşi plouă în venele speranţelor, orizonturile de apă a vieţilor noastre, peste ţărâna gladiatorilor de vise. Iluzii pierdute, amari sâmburi de creaţie, uitaţi de dinţii Lui Dumnezeu atât de cariaţi, încât şi-au uitat nădejdea, de a...
Toţi cocorii de vise, cu aripile speranţelor rupte, nu-şi mai purtau piatra migraţiei, încercării unei noi vieţi, în picioarele goale, ce nu au reuşit niciodată, să calce pe cineva. Veşti anodine, legături amoroase, fără penele uzate ale amintirii,...
Eşti firul ierbii, din roua dimineţilor mântuirii mele, cuvânt ros de dorul sărutului tău, cer spart pe pardoseala sentimentelor, în care ne-am născut întreaga vină de a exista, înaintea lăutarilor, ce-I cântau creaţia Lui Dumnezeu. Am aşteptat norii...
Lasă-mi toate trenurile veşniciei, în gara fără de calea ferată a sentimentelor noastre, arsă de rugina amintirii, acolo unde orarul, priponit pe peretele Destinului, avea să cadă în neantul absurdului de noi înşine, cei strămutaţi, de dorul plecării,...
Ce-a mai rămas din mine, Soare al deznădejdii sub cerul căruia m-am născut, ştrengar de vise şi debusolat de mahalaua, sudorii de sentimente, în care mi-am scăldat, patimile de cenuşă murdare, de ploile acestei vieţi, care mi-au spălat tot sângele...
