Cerc literar, Căutare dupa: "dragoste"

Spune-mi Inger de Dor, daca mai curge apa destinului nostru, pe palmele clipelor ce-si mai amintesc de noi, pata a vietii mele, nespalata de nici o uitare vreodata, in inima mea. Inima de jar ce-mi...

Si unde ar mai exista, zapada amintirii inimii tale, decat in privirea sufletului meu, zi de lumina, uitata de primavara amintirii, in imbratisarea sarutului tau, inima de stanca, in care mai cred,...

Toamna vine Mult mai devreme Cand tu nu esti Inchisa in fereastra Ochilor caprui Dragostea mea Moare incet Ca orice floare Fara soare Doar speranta Ca o flacara alba De magneziu Mai lumineaza...

Aproape ca ti-am uitat chipul - Mai ales cand ploua! Mi-e dor de tine, De privirea ta luminand Ca un curcubeu Cerul sufletului meu; Mai ales toamna, Dragostea ta imi lipseste; Mai ales noaptea,...

Arata-mi, ridurile clipei in care inima ta, ar fi batut, pentru apusul zambetului meu, cand nu mai existam ca furtuna de cuvinte, iar umbrele sentimentelor noastre, rupte de priviri, unde nu ne mai...

Am lasat trestia visului sa se aplece peste gheata roasa de patimile dorului, inima de vant, ce uiti pana si rasaritul sarutului, cerului cu lumina ochilor nostri. Pasi pierduti cu inimi de vant,...

Furnale de vise scot spre cerul patimilor, fumul gandurilor macinate de caramizile descompuse ale creatiei, aflata demult in ruina, printre gemete de lumina, monstrii sacrificiilor apar pe gheata...

Sunt, iarba ce-si asteapta, soarele primaverilor din sufletul tau. Esti, adierea de rasarit a destinului, ce mi-a implinit viata norilor din mine fiindca devii ploaia care-mi spala desertul...

Sunt o petala trista, care nu-si gaseste nici macar, propria toamna a mortii... Am alergat spre tulpina iubirii sperand in tine. Ai ramas doar radacina amintirilor din noi, ninse cu speranta de a...

Am stors zapada zambetului tau, pana s-a aprins in steaua nemuririi unei amintiri ce va rataci, in universul patimii Lui Dumnezeu dupa pasii dorintelor noastre de a fi alaturi. Toate portile...

A ierta, inseamna a-L intelege pe Dumnezeu, de ce s-a abatut pe drumul imperfectiunii noastre, doar ca sa poata iubi. Atat de mult inseamna, vreascurile arzande ale sentimentelor, ce topesc azi...

M-am impiedicat de clapele pianului varstei mele ce a uitat pentru prima oara sa-mi cante ochii tai, in timp ce alunecam pe gheata desertului din noi, indeajuns de amara, pentru a ne accepta...

Fi sincera, harfa a norilor sentimentelor, ca nu ai crezut niciodata, in seninul inimii mele, si nici in pasii eternitatii dorului meu, ce i-ai lasat sa alunece, zdrobindu-se de stancile...

Intreaga panza de paianjen, al palmilor tale, mi-a incremenit in sarutul clipei, pe care nici unul nu am inteles-o, si am aruncat-o, in aerul sfidator al curateniei de noi insine. Ne-am simtit...