Cerc literar, Căutare dupa: "dragoste"
Lasă-mă străpuns de spinul zâmbetului tău, din seva trandafirului acestei lumi, frumoasă moarte pierdută în arta deznădejdii, de a deveni floarea nemuririi unei iubiri, putrezite pe scaunul de tortură al uitării de noi înşine. Te vreau spin al clipei...
Atât de greu mi-a murit potcoava norocului, încât i-am plâns până şi ultimii paşi, căzuţi în blestemul amurgului, marii noastre iubiri... Şi-am aruncat sfetnicele lumânărilor, amintirilor noastre arse pe rugul, despărţirii de lumina ce nu mai credea în...
Arată-mi rama oglinzii sparte din sufletul tău, şi-am să-ţi culeg toate cioburile surâsului vorbelor tale, căzute în deznădejdea străzii, care şi-a uitat numele, sărutul tău, fiindcă a fluierat cineva cuvântul Iubire, râzând de inima mea........ Şi-ai...
Unde-mi eşti Nimfă, legendară creaţie de suferinţă. pierdută de Timpul vieţii mele, din buzunarul peticit al vremurilor, ochilor tăi ce mi-au redat privirea morţii, în lumea blestemului de a fi împreună. Ştiu ce se crede, atunci când naşterea devine...
Dacă inima, cuvântului dumnezeiesc, care ne-a născut, nu şi-ar mai bate propriul Destin, spre care gară a morţii, marilor noastre iubiri, ne-am îndrepta privirea, Absolutului din noi? Liră a deşertăciunii patimilor noastre, loterie uitată de vremea...
Dacă toate inimile clipelor noastre, ar uita de privirile libertăţii sângelui din noi, am fi mai fericiţi? Noroi de lacrimi ispăşit printre stele, călăuze de paşi nemărginiţi, în dorurile cuvintelor, ce-au născut erternitatea din noi, cu nume de viaţă...
Te ascult fir de iarbă, ce-mi încolţeşti sufletul cu iubirea ta, ştiind că nu crezi în toamna despărţirii, pierdută definitv în destinul nostru. Nisip al deznădejdii, ştiu că te strecori în străfundul sufletului, clepsidrei din inimile noastre,...
Prea singur de inima privirii zâmbetului tău, mă înfăşor în mantaua umilinţei, de a deveni norul ce-ţi va aduce furtuna, clipei fără de care Destinul inimii tale, nu poate să-ţi respire viaţa... Cât adevăr căzut în prăpastia visului tău, va supravieţui...
Acolo unde moartea nu stie ce este viata, nici unde iarba amintirii nu poate fi cosit?, sau palmele sarutului tau, ce pot deveni eternitate.., esti numai Tu, Inima de Dor. Rapus de norii uitarii de zâmbetul amintirii tale, ploi ce-mi inunda cenusa...
Ti-am sarutat talpile privirii, cu inima mea încaltata de infintul ochilor cuvintelor tale. Iubire de diamant al religiei nascute din banca întâlnirii noastre, rapusa de mucegaiul uitarii, revopsita cu ochii eternitatii inimii tale, Iubire! Aa mai...
Tu esti oceanul inimii mele, iar eu tarmul din tine, scoica de timp, a iubirii valurilor noastre, dor framantat de nisipul viselor, patimilor care ne-au trezit, in aceasta lume. Tu esti inima,...
In care martisor, inima clipei noastre, ar mai fi la fel de eterna, ca acum o eternitate de ani, din tamplele sperantelor noastre, spuse de un nebun pierdut in clipa, unui parc al iubirilor,...
Ma simt tarziu, de sangele vietii mele, valuri de vant ma lovesc, in privirea marii mele iubiri, care esti tu, nor de zapada, in care se primenesc, ingerii viselor mele, pentru a-si spala puritatea...
Libertate de amanet a vietii, cred in dorul tau, stiind cat esti de efemera... Spatiu dat inimii mele de nasterea zilei, in care am devenit viu, pentru a ma dedica mortii care ma asteapta... Erai...
Si-n care cale de inima, crezi ca ar fi murit Timpul, zambetului sarutului dorintelor tale, de a fi impreuna? Esti dor de orizont sau de lumina, a inimii promisiunilor noastre, atat de rupta acum...
