A ţine pe cineva de mână e mai important decâi a-i spune toate cuvintele din lume.
Nu invoca frigul când cineva îţi spune că ai o inimă de gheaţă!
Nu mai trimite lacrimi spre cer; aminteşte-ţi că îngerii nu plâng niciodata!
În cazul că te pierzi prin realitate, gândeşte-te că joci un rol greşit primit de la viaţă.
Uitarea e predată de profesorul cu cea mai mare experienţă, bătrânul!
Dragostea e ca nisipul din deşert; trebuie să aştepţi să se aşeze pentru a-i desluşi calea.
Nu folosi calomnia pentru a obţine avantaje de orice fel; s-ar putea să aibă efect de bumerang.
Numai printr-o perdea din lacrimi poţi desluşi sensul adevărat al unei ninsori.
Doar cei care visează mult vor descoperi cărări incitante, deosebite.
Invidia este drumul spre succes al celor cu inimi de piatră...
Adevărul umblă cu capul spart, dar nu şi-l pierde niciodată!
Acum singur solfegiezi cel mai liniştit cântec al nopţii eterne care te-a regăsit când viorile...
Tot mai sinuos e drumul meu prin ceaţa năclăită-n oglinzi.
Pentru ploile cu nenorociri, singura umbrelă din lume care te poate feri este ARTA.
Timpul a tras la ţintă-n zilele tale cu dexteritatea unui scamator se sparg cristale în piepturi...
Clepsidre fără umbre scufundă luna în lac, surprind spaime întinzând plase pentru iluzii.
Ca un albatros speriat, noaptea-şi întinde larg aripile deasupra papirusului pe care-l citeşti...
Când închizi ochii, întunericul din mine se-nvolburează şi-adâncimile lui sunt de netrecut.
În mine rugăciunile tac, umbra îşi mişcă buzele-ncet.
Amară e limba cenuşii pe care o-nvăţ cu smerenie acum.