Cerc literar, Căutare dupa: "viata"
Sunt singur şi fără de rostul ferestrelor, care ne-au unit visele stelelor ce-şi tremurau nopţile, de teama zorilor speranţelor în care ne-am fi regăsit moartea propriilor noastre vieţi. Frunze de inimă cad veşejite, pe ţărâna cristalului pălmilor...
Voi fi mântuirea care şi-a uitat Dumnezeul, dacă strada pietruită cu clipele iubirii noastre, nu se va repara la timpul, Bunei Vestiri din sângele prea roşu de noi, prea cald pentru respiraţia Golgotei ce ne dorea, Martiri. Toate albiile fluviilor...
Lumânări de castani, ard în ouă de cuc, ce aş şti să mă duc, în tumultul de ani, pângăriţi opăriţi, ai iubirii din noi, fericiri fără sfinţi, glume fără de noi. Şi am fi orizont, mai domestic de-atât, unde doar simplul cânt, ne-ar lua naşterea-n vânt....
Şi te-am aşteptat numai iubind, m-ai părăsit murind, pentru totdeauna din inima răsăritului meu, de viaţă a valurilor, ce nu-şi vor mai regăsi niciodată ţărmul, inimii mele. Erai Muntele viselor ce nu-şi pot atinge vârful, am urcat spre eternitatea...
Aaaaaah, am nins cu mine peste privirea ta, mai rece ca gheaţa sângelui uitării. Aaaaaah, am încremenit în gheaţa amintirii inimii tale, neştiind că nu mai bătea de-o moarte şi-o viaţă a paşilor luminii sufletelor din noi. Aaaaaah, am îngenuncheat la...
Dacă lupta n-ar însemna viaţă, ar mai exista iubirea? Viaţa ce naşte moartea, poate crede în eternitate fără Lumea de Apoi? Am fi descoperit focul mântuirii de Păcatul Originar dacă nu ne părăseam pe noi înşine? Oare e mai bine mântuiţi şi înstrăinaţi...
Am rupt din trupul pâinii, viselor mele, felia de cer a ochilor tăi, apusă demult, pe pleoapele orizontului uitării, mai bătrâne decât toate vremurile, ce-au murit înecate de dorul iubirii, în fluviul de stele căzătoare al inimilor noastre, născute din...
Cine ar fi uitat inima ta, atât de adânc în râul vieţii mele, încât să mă înec încercând să-i descopăr, strălucirea zâmbetului tău? Naufragiat pe oceanul sufletului tău, încercam să-mi regăsesc viaţa, jucată la ruleta Destinului, de sângele tău...
Dacă viaţa mi-ar uita Destinul, aş mai reuşi să mor nemurirea inimii tale? Paşi necăjiţi de infarctul luminii ce mi-au umbrit zodia fericirii cu neînţeles, Corbi ai mâniei plutesc, peste fruntea năzuinţelor mele, lovind cu aripile dorului, propria-mi...
În care libertate ar mai exista Cuvântul, dacă nu ar fi Dumnezeul iubirii noastre? Sub care flamură ar mai bate steagul fericirii, în lipsa morţii ce nu s-ar mai naşte din viaţă? Cât de disperaţi am fi după cerul viselor, dacă acesta nu ar reuşi să ne...
Şi-am alunecat, fără să găsesc sensul zâmbetului tău, direct în noroiul de vise al realităţii, acestei Iluzii a Vieţii, le fel de singur precum m-am născut, sugând sângele laptelui timpului efemer, din moartea ce mi-a devenit, Viaţă! Fericită să fi,...
Dacă toate inimile clipelor noastre, ar uita de privirile libertăţii sângelui din noi, am fi mai fericiţi? Noroi de lacrimi ispăşit printre stele, călăuze de paşi nemărginiţi, în dorurile cuvintelor, ce-au născut erternitatea din noi, cu nume de viaţă...
Prea singur de inima privirii zâmbetului tău, mă înfăşor în mantaua umilinţei, de a deveni norul ce-ţi va aduce furtuna, clipei fără de care Destinul inimii tale, nu poate să-ţi respire viaţa... Cât adevăr căzut în prăpastia visului tău, va supravieţui...
Oare-ţi vei mai aminti de ochii mei, cât de beat era Cuvântul, pierdut în crâşma dintre anii, debusolaţi de vântul uitării? Şi cine Doamne dintre norii amintirilor, ar mai cerne ploile zâmbetului tău, dacă moartea ar deveni viaţa, clipelor prin care te...
Acolo unde moartea nu stie ce este viata, nici unde iarba amintirii nu poate fi cosit?, sau palmele sarutului tau, ce pot deveni eternitate.., esti numai Tu, Inima de Dor. Rapus de norii uitarii de zâmbetul amintirii tale, ploi ce-mi inunda cenusa...
