Cerc literar, Căutare dupa: "noi"
Sunt eu, Amantul care şi-a pierdut noaptea, Unde îngerii dorului s-ar fi odihnit, Fără licărirea Lunii, Care-şi dorea mai mult ca orice, Propriul Soare. Eşti tu, Adevărul, Care mă strângea la privirea, Întâlnirii dintre noi, Pe arşiţa unde Cuvintele,...
Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un înger vreau să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura...
Fericire ruginită pe tălpile bibliei, Plină de rugi uitate mai demult decât vremea, Naturii omului din noi, Născută spre a fi trainică Cu efemeritatea visului ce poartă nume de viaţă. Suspine înveşmântate în năframa roasă a dreptăţii, Tocmai de către...
Aripi frânte, Ceruri roase de dorurile, Măslinilor ajunşi acum, Simboluri ale războiului, Dintre noi şi Dumnezeul iubirii noastre, Ocolit tot mai adesea, De crucile de asfalt, Fără cale de mijloc, Fără drum de întoarcere, Fără destinaţia marii noastre...
Prea singur de moartea pentru care m-am născut, lumini funerare de inimi, strălucesc în speranţele mele. Te-am căutat enigmă de dor, pe strada fără nume, a paşilor pierduţi din noi, măturaţi de sângele iubirii, care ne-a uitat, pentru totdeauna,...
Ploua cu nori, În sufletul meu, Hărţi de vise, Îşi desluşesc locaţia morţii, Iubirii din noi. Ploua cu cer, Pe tâmpla pierdută a destinului, Împiedecat de clipa vieţilor noastre, Să poată iubi. Ploua cu foc, În inimile noastre, Care ne ard mântuirea,...
Istorie de cuvinte, Isterie de dor, Lacrimi de sfinţenie, Mor în calea lor. Cer de petale, Flori de stele, Ruginite de ploaia, Amintirilor. Patimi arţăgoase, Lumini de speranţe, Sânge scurs pe oasele, Morţilor din noi. Violet de doruri, Nori de...
Lasă-mi, adevărul să plângă pe braţul, uitat al vremurilor din noi, suspinând după cerul privirilor tale, încât până şi bolta nemuririi unor stele, uitate de destinul ochilor tăi, ar suspina după lacrima despărţirii, de sfinţii clipelor care ne-au...
Ştiam de apusul gândurilor apei cuvintelor din noi, aburi uitaţi până şi de Dumnezeul, pierdut în ierburile lascive ale unui sărut, înjosit de dorul, care nu-i mai recunoştea niciodată, buzele propriilor lui sentimente. Valuri de sânge se scurg pe...
S-au întunecat vânturile toamnei, ce ne loveau cândva săruturile, cu nebunia unei mari iubiri, a primăverii eterne din noi, devenind viscole de amintiri. Aripi de cer se prăbuşeau, peste privirile noastre, naufragiate în lacrimile despărţirii, peste...
Ochelarii cerului s-au spart, orbind pentru totdeauna, de amintirea ta, nori de speranţe, aduc ploaia mântuirii de Dumnezeul iubirii din noi. Clipele foşnesc neiertătoare, sub tălpile Timpului, care le-a şi uitat, fără să mai observe, bobocii de raţă...
Singur între iubire şi destin, mă îndrept spre moarte, cuvânt al neînţelesului amar din noi, părăsit pentru totdeauna de zâmbetul răsăritului. Paşi pierduţi printre vorbe, cărări umbrite de uitarea inimilor, înfrăţite pentru totdeauna cu pendulele, ce...
M-am împiedicat de zâmbetul tău, lipit pe poarta deschisă a speranţei mele, de a te avea, iubire descântată în piaţa destinului, pietrei unde ne dădeam întâlnirile, pe orizonturile eternităţii din noi, lovite mereu de noapte. Şi-am luat toţi spinii...
Sunt o romanţă ruginită de potcoava de timp, care mi-a bătut sufletul drumului meu, deznădăjduit de tine. Am căzut, din picioarele cailor liberi de dor, ai destinului nostru, plecat să se odihnească fără de noi, dincolo de tăcerile, toamnelor...