Cerc literar, Căutare dupa: "cuvinte"
Rugăciunile s-au retras Poetului Osman Bozkurt un lunatic îţi cutreieră mintea înfricoşează umbra cu-o anaconda flămândă o mie şi unu de ani te obligă să trăieşti pe Pluta Meduzei c-o stâncă de cuvinte în braţe care dospeşte mereu în jur se-ntinde un...
Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?... Sunt lanurile gene de neveste?... Cine mai crede în sârma din cuvinte Şi într-un balaur – rest de poveste? Satelele adorm descântate de val, Îngerul nopţii aprinde amnarul, Mă visez pe ape, despărţit de mal,...
Speram că spinii viselor albastre nu vor sta pe fruntea îngerului meu, din străveziul trup se prelingea-un astru – într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu. Să rămâi singur ce aspră osandă, iar umbra celor trăite scursă demult în vidul de-albastru, ca...
Cuibar de pleoape acoperind o lume îşi tremură în beznă gene ostenite – Ce sol mi-a dar şoptirea fără nume să pot visa plecarea din cuvinte! Nu pot rămâne petale de iubire din toamnele tăcute în amfore de lut decât golind dorinţa de rostire,...
Am ochii unui animal hăituit nu ştiu cum să vă spun dar azi am ucis în numele Tatălui al Fiului şi al Omului din mine am degetele pătate şi trăiesc într-un anotimp pervers rostuiesc cuvinte nerostite şi-mi caut vina în tăcerea unei lacrimi fără...
Flamuri de cuvinte, sfinţi de mucava ard în roiuri de coşmaruri, gârboviţi şi fără vlagă, în faţa unui Dumnezeu al iubirii. Vise ale nopţilor transpiră prin porii amintirii, cerul îşi deschide porţile adevărului, fulgere de paşi î-mi amintesc de calea...
ŞTIU ştiu o fereastră cu ochi lângă ochi în care tu şi păianjenii împliniţi ţesătura nesomnului ştiu un trup unde se dezlănţuie haotic pădurea în cuiburi cu pene de înger cloceşte zgripţorul ştiu un gând care se sinucide mereu cuvintele poartă măşti...
Sunt eu, Amantul care şi-a pierdut noaptea, Unde îngerii dorului s-ar fi odihnit, Fără licărirea Lunii, Care-şi dorea mai mult ca orice, Propriul Soare. Eşti tu, Adevărul, Care mă strângea la privirea, Întâlnirii dintre noi, Pe arşiţa unde Cuvintele,...
Sunt alături de cerul privirii tale, Chiar şi atunci când plouă cu suspine, La tălpile idolilor rămaşi uitaţi De către cuvintele iubirii noastre, Nemurire, în care credea religia, Vieţii lor, în care ne-am născut, Întâlnirea, de a fi nesfârşirea unei...
Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un înger vreau să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura...
Istorie de cuvinte, Isterie de dor, Lacrimi de sfinţenie, Mor în calea lor. Cer de petale, Flori de stele, Ruginite de ploaia, Amintirilor. Patimi arţăgoase, Lumini de speranţe, Sânge scurs pe oasele, Morţilor din noi. Violet de doruri, Nori de...
Toţi îngerii cuvintelor Lui Dumnezeu, valorează cât un răsărit de Soare, pe obrazul vieţii noastre, pline de păcatul, greşelii de a ne fi născut , de acelaşi Dumnezeu. Întreaga eternitate a morţii nu există nici măcar o clipă, înaintea unui suflet care...
Ştiam de apusul gândurilor apei cuvintelor din noi, aburi uitaţi până şi de Dumnezeul, pierdut în ierburile lascive ale unui sărut, înjosit de dorul, care nu-i mai recunoştea niciodată, buzele propriilor lui sentimente. Valuri de sânge se scurg pe...
