Cerc literar, Căutare dupa: "cerin"
Aaaaaah, am nins cu mine peste privirea ta, mai rece ca gheaţa sângelui uitării. Aaaaaah, am încremenit în gheaţa amintirii inimii tale, neştiind că nu mai bătea de-o moarte şi-o viaţă a paşilor luminii sufletelor din noi. Aaaaaah, am îngenuncheat la...
Dacă lupta n-ar însemna viaţă, ar mai exista iubirea? Viaţa ce naşte moartea, poate crede în eternitate fără Lumea de Apoi? Am fi descoperit focul mântuirii de Păcatul Originar dacă nu ne părăseam pe noi înşine? Oare e mai bine mântuiţi şi înstrăinaţi...
Nisip nenăscut în paşii Timpului meu, ştiu că vei veni aducând furtună viitorului, până când clepsidra patimilor lumii, se va sparge de timpanul surd al uitării, pentru totdeauna. Litere ce nu-şi vor găsi niciodată Cuvântul, pierdut fără de nume în...
Am rupt din trupul pâinii, viselor mele, felia de cer a ochilor tăi, apusă demult, pe pleoapele orizontului uitării, mai bătrâne decât toate vremurile, ce-au murit înecate de dorul iubirii, în fluviul de stele căzătoare al inimilor noastre, născute din...
Şi dacă mi-ai arunca inima, împotriva sângelui meu, oare cerul, ar putea ploua peste El, uitând de Pământul sărutului tău, prea plin de naşterea marilor iubiri, uitate demult, în cimitirele, vorbelor ruginite ale amurgului, dintre noi, marea mea...
Cine ar fi uitat inima ta, atât de adânc în râul vieţii mele, încât să mă înec încercând să-i descopăr, strălucirea zâmbetului tău? Naufragiat pe oceanul sufletului tău, încercam să-mi regăsesc viaţa, jucată la ruleta Destinului, de sângele tău...
Singur printre valurile isterice, ce-mi sparg rugăciunile spre Dumnezeu, încerc să înot răzvărtindu-mi chemarea, orizonturilor apuse, prea de demult peste moartea dorului, inimii tale. Lipsit de gândurile patimilor unui mântuitor, mă îndrept spre...
Dacă viaţa mi-ar uita Destinul, aş mai reuşi să mor nemurirea inimii tale? Paşi necăjiţi de infarctul luminii ce mi-au umbrit zodia fericirii cu neînţeles, Corbi ai mâniei plutesc, peste fruntea năzuinţelor mele, lovind cu aripile dorului, propria-mi...
Respiram aerul stâncii sufletului tău, de pe orizontul căruia am căzut, în genunchii uitării rupţi de sentimente. Sânge de suferinţă ros de amintiri, inimă de absurd care-mi mai baţi Clipa, unde te-am iubit cum numai respiraţia, îşi poate dori aerul...
Ei se luptă pentru patimi, noi purtăm inima-n gând, Eminescu e povara, sufletului din Cuvânt. În ninsori de vise moarte, loviţi de aceeaşi moarte, stăm în pragul lepădării, marilor eroi din noi. Cruce decăzut-n drepturi, stai pierdută-n a ta soartă,...
În care libertate ar mai exista Cuvântul, dacă nu ar fi Dumnezeul iubirii noastre? Sub care flamură ar mai bate steagul fericirii, în lipsa morţii ce nu s-ar mai naşte din viaţă? Cât de disperaţi am fi după cerul viselor, dacă acesta nu ar reuşi să ne...
Lasă-mă străpuns de spinul zâmbetului tău, din seva trandafirului acestei lumi, frumoasă moarte pierdută în arta deznădejdii, de a deveni floarea nemuririi unei iubiri, putrezite pe scaunul de tortură al uitării de noi înşine. Te vreau spin al clipei...
Atât de greu mi-a murit potcoava norocului, încât i-am plâns până şi ultimii paşi, căzuţi în blestemul amurgului, marii noastre iubiri... Şi-am aruncat sfetnicele lumânărilor, amintirilor noastre arse pe rugul, despărţirii de lumina ce nu mai credea în...
Arată-mi rama oglinzii sparte din sufletul tău, şi-am să-ţi culeg toate cioburile surâsului vorbelor tale, căzute în deznădejdea străzii, care şi-a uitat numele, sărutul tău, fiindcă a fluierat cineva cuvântul Iubire, râzând de inima mea........ Şi-ai...
Unde-mi eşti Nimfă, legendară creaţie de suferinţă. pierdută de Timpul vieţii mele, din buzunarul peticit al vremurilor, ochilor tăi ce mi-au redat privirea morţii, în lumea blestemului de a fi împreună. Ştiu ce se crede, atunci când naşterea devine...