Fiecare om este o rotiţă din pîntecul marelui timp.
Oamenii – microbii existenţei la scară miniaturală.
Oamenii – zeii de sticlă, zeii de gheaţă şi zeii de viţă de vie.
Oamenii – piese de puzzle pe care destinul nu le numără vreodată.
Oamenii sunt născuţi din aceeaşi ţărînă, praful aruncat în ochii existenţei.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
In clipa in care veti fi aproape de moarte si veti privi in urma, toata viata vi se va parea o...
Singura casă în care pot trăi fără să plătesc chirie este poezia mea. Specialitatea casei mele,...
Să scrii poezie înseamnă să-i trimiţi scrisori lui Dumnezeu, iar acesta, cunoscîndu-le dinainte...
Poemele mele, herghelie de fluturi sălbateci, cu aripile întinse peste lume, lovind din copite.
Cîte cuvinte am sărutat pînă la glezna unei metafore...
Spune-mi cu ce cuvinte sa te satur de cuvinte.
Cuvintele umblă cu ferocitate prin lume, scăpate din lesa divnei tragedii.
Timpul se masoara in cuvinte.
Chiar nu ştiaţi că poemele se iubesc între ele cînd se lipesc două pagini?
Cuvintele – decoraţii obţinute în războaiele minţii.
Iisus – poetul de tranziţie de la pămînt la cer şi de la cer la pămînt.
Poezia – eterna declaraţie de dragoste şi testamentul inspiraţiei de moment.
Oare o poezie, fara tine si fara mine, nu se va simti parasita de dragoste?
Nu sunt savant, nu am invatat niciodata a scrie, ci numai din palmele tale a citi.