Profil Costel Zãgan
81 vizualizări
10.00 media
9 voturi
Costel Zãgan - Contribuţie Publicaţii, Cerc literar
Schimbarea mea la faţă? Dio, înainte de-a adormi încercă să- şi evalueze biografia cea mai recentă. Căsătoria pare o cuşcă : depinde cu cine o împarţi! Dio îşi pipăi gratiile, dincolo inima îşi vedea de treabă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat....
Prezentul ca aducere-aminte Dio a ajuns profesor : scriu asta şi parcă-l văd pe protagonistul acestor rânduri cum aleargă să-şi prindă din urmă soarta ! Însă ea-i peste tot , pur şi simplu te-mpiedici unde vrei şi unde nu vrei de soartă. Iat-o de pildă...
Copilărie cu fiecare lacrimă mă-ndepărtezi însă rămâi centrul intangibil al universului merg de parcă aş lua calea lactee în primire survolez moartea în orice clipă de la înălţimea inimii oriunde-aş privi Dumnezeu există iar atunci când închid ochii...
Ne-au trântit în faţă domnii adevărul să nu respirăm că se-abureşte cerul Costel Zăgan, Distihuri rebele
Luna se sparge ca un buboi şi curge năpraznic peste noi brusc fulgerul nopţii se scoală şi suferinţa pe toate le spală Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Odată ajuns în rai Mi-am semnat fişa postului Hotărât însă discret Sunt român Doamne Adică poet Costel Zăgan, Poeme infracţionale
În fiecare dimineaţă a istoriei Cu ochii plini de înţelepciune cu mâinile bătătorite de speranţă cu sufletul brăzdat de jerfe cu umerii iluminaţi de izvoare Ţăranul pune în brazdă sămânţa luminii Costel Zăgan, Ode gingaşe
Ca o interjecţie Toamna reduce totul la esenţă Oameni stele şi muguri Mugurii nostalgiei desigur Costel Zăgan, Ode gingaşe
Craii de Curte Veche aici aflatu-şi-au pereche Costel Zăgan, Distihuri rebele
Masca amice te desconspiră ai dus mâna la bâtă nu la liră Costel Zăgan, Distihuri rebele
Cine-a-mpărţit norocul zău s-a-mbătat ca porcul căci la toţi a dat cu parul mie doar cu secundarul Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil Atunci durerea-l face să dea tot ce are mai frumos în el Şi lumina ce-o simte izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un vis în altul Dragostea rămâne însă cel mai tandru mijloc de locomoţie Iubind putem...
Oglinda Doamne e bolnavă acesta nu e chipul meu chiar amintirea ca o sclavă mi-arată că stăpân sunt eu Acesta nu e chipul meu e poate partea nevăzută un chip pierdut de Dumnezeu şi-adus aici doar la derută E poate partea nevăzută chiar amintirea ca o...
Somnul păi somnul copiilor nu ştiu cum să vă spun dar este sfânt intangibil aş putea zice cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi uite eu cred că şi cuvintele au câte-un înger vreau să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura...
Cine în afara iubirii ar avea destulă delicateţe să poată trezi un copil soarele se rostogoleşte de la o noapte la alta la fel de înflăcărat la fel de jucăuş Doamne cum să atingi epiderma cerească a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele unui...
