88. Amintiri personalizate : PASCARU RODICA Nu, n-am să-ţi scriu nicio amintire. N-am să-ţi spun nicio urare de început şi de sfârşit. Nu-ţi voi scrie pur şi simplu nimic. Când vei ajunge la această pagină, şi dacă acest caiet va dăinui totuşi o bucată...
Doarme ca un leu poporul, Ca un leu şi câţiva bani : Unii-i dau, cică, onorul, Alţii îi mănâncă...any ! Costel Zăgan, EPIGRAME DISPONIBILE
În cuie cititorii se-mpiedică Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
Domnilor şi jos şi sus contează ţeapa-n plus Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Erezie nulă sau fructele oglinzii M-am împăcat cu ideea Nu sunt urmaşul Romei Zamolxis m-a învă ţat latina direct de la greci Panthe onul din Carpaţi Aşa strigă după mine nebunul satului Poţi să ştii de unde are informaţia De multe ori i-am făcut semn...
Hai aminire fir-ar să fie unde-i uşa spre copilărie Costel Zăgan, Distihuri rebele
39.TRECUTUL IAR SE LASĂ AŞTEPTAT Soarele şi-a mutat strălucirea din ferestre pe cele cinci rânduri de mese şi de scaune: 20+20. Norii în schimb încă îşi mai caută un loc unde să-şi plaseze petele indecise pe harta Europei din spatele clasei. Mai multe...
Schimbarea mea la faţă? Dio, înainte de-a adormi încercă să- şi evalueze biografia cea mai recentă. Căsătoria pare o cuşcă : depinde cu cine o împarţi! Dio îşi pipăi gratiile, dincolo inima îşi vedea de treabă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat....
Prezentul ca aducere-aminte Dio a ajuns profesor : scriu asta şi parcă-l văd pe protagonistul acestor rânduri cum aleargă să-şi prindă din urmă soarta ! Însă ea-i peste tot , pur şi simplu te-mpiedici unde vrei şi unde nu vrei de soartă. Iat-o de pildă...
Copilărie cu fiecare lacrimă mă-ndepărtezi însă rămâi centrul intangibil al universului merg de parcă aş lua calea lactee în primire survolez moartea în orice clipă de la înălţimea inimii oriunde-aş privi Dumnezeu există iar atunci când închid ochii...
