S-a spart cadranul ceasului iubirii acestei lumi, ramanand doar amintirea, orei exacte, a unei intalniri, duse de corbii uitarii, in tariile cerului sangelui nostru care nu ne mai apartineau...
Lasa-mi moartea sa-si traiasca viata departe de tine. Dor spart pe podeaua putrezita a sperantei intr-o revedere. Nori de ganduri lovesc in furtuna viselor mele sarutul tau uitat. Plamani fara...
In care casa a luminii as mai gasi dreptatea adevarului, suspinului meu, lepadat de mama adevarului, rupta din sangele Cuvantului, Lui Dumnezeu!? Spre care groapa de incertitudine, as mai reusi...
Am calcat pacatul nasterii mele, cu potcoava sfaramata a Destinului, ruginita de dorul inimii tale, incat nici Pamantul patimilor, ochilor dorintelor tale, nu ar fi acceptat moartea clepsidrei din...
Radacina a luminii, cristal inghetat de eternitatea visului, scoarta amara ce-si cuprinde tulpina, bine si rau, frumos si urat, iata esenta zilei pe care o cersim vietii de azi pe maine, noi...
Rup adanc tacerea stancii, luminii din dorul sirenei, de cantec inghetat, la margine de apocalipsa, unde nici credintele intregii lumi, nu au mai ajuns vreodata, indiferent cat de mult ar fi crezut...
Stelele de cristal ale uitarii, ciobite la colturile dorintelor, cad neputincioase pe visul de arama, al ulciorului inecat, demult in apa mortii, chiar daca a fost plamadit, de iubirea luminii din...
Ramele ochelarilor sperantei, au ajuns sa cuprinda doar cioburi de iubire, in privirea lor plumbuita de orizontul inghetat si inert al Cuvantului Lui Dumnezeu ce a nascut lumea. Romantele femeilor...
Scoarta cartii Destinului, aruncate haotic peste pasii de tinichea ieftina a viselor ucise de sex, in lumea tuturor desertaciunilor posibile. Vorbe atat de inghetate incat si-au pierdut demult...
Si-am rupt, din painea taranii din mine, sa ma redau eternitatii orizontului infometat de zilele norilor, nuntite cu noaptea, gandurilor de plumb, ce cad greoi peste sanii cuvintelor noastre,...
Ma simt atat de arbore taiat, cat si frunza dusa de vantul toamnei, din inima ta. Erai atat de mult adevar si inima in invierea gandurilor mele, incat ai devenit eternitatea mea. As vrea sa ma...
Prea liber de mine, am alergat, printre cerbii viselor de granit, sculptati din hrana pasarilor de prada, sa ne lumineze noua Destinul, orb de atatea boabe de clipe, injumatatite de pofta Lui...
O viata intreaga ne dorim tarana, ne hranim cu ea, suntem tarana, indeajuns de multa, pentru radacinile copacului destinului nostru, adanci din noi, devenit suflet, rasfirate in sperante, doborat...
Lumina de sacrificiu ai devenit suflet, in lumea dorurilor desarte, botezata de Dumnezeul amagirii, de noi insine, in catedrala ranii de smarald, a Destinului, blestemat de Timp, sa se hraneasca...
Alaturi de infinit, omul devine constient de moartea, vulcanilor prin care isi erupe viata, arzand in limita, strazilor pline de priviri, demult moarte, ale sperentelor. Cat de greu poate fi apusul...
