Cerc literar, Căutare dupa: "suflet"
Şi a ieşit focul din piatra sufletului meu, cristal de amintire care mi-ai spart, până şi sângele dorinţei, lovindu-l cu speranţe atât de tare, încât a murit până şi sufletul acestei lumi din mine. Scântei nestinse ale eternităţii iubirii, nasc stele...
Am rămas fără mine, Vrând să mă reîntorc la gheaţa amintirii tale, Pe care am patinat ani la rând, Fără să cred că se va sparge vreodată, În sufletul Dumnezeului meu. Fân cosit de iedera clipelor Răvăşite de dorul ielelor speranţelor mele, Ce înoată...
Mi-am pierdut faţa privirii, În gara unde ţi-am întâlnit zâmbetul, Rămas pentru a-mi hrăni, Întreaga viaţă cu sufletul tău, De spreanţă ce pluteşte prin dorinţa, Paşilor mei descântaţi, De Dumnezeu. Cine şi-ar mai recunoaşte vreodată, Clipa morţii unei...
Ploua cu nori, În sufletul meu, Hărţi de vise, Îşi desluşesc locaţia morţii, Iubirii din noi. Ploua cu cer, Pe tâmpla pierdută a destinului, Împiedecat de clipa vieţilor noastre, Să poată iubi. Ploua cu foc, În inimile noastre, Care ne ard mântuirea,...
Spălând-mi cascada suferinţei în apa vieţii, am înţeles cât de departe poate fi fericirea, devenită ţărâna asfaltului, în care mi-am înţepenit viitorul, scurs în trecutul sufletului meu, sânge al debusolării de clipe, vorbe goale la capăt de mort,...
Toţi îngerii cuvintelor Lui Dumnezeu, valorează cât un răsărit de Soare, pe obrazul vieţii noastre, pline de păcatul, greşelii de a ne fi născut , de acelaşi Dumnezeu. Întreaga eternitate a morţii nu există nici măcar o clipă, înaintea unui suflet care...
Când Dumnezeu a creat femeia, I-a dat tot ce se putea da.... Armonia trupului, asemenea unei zeiţe şi frumuseţea din suflet. I-a mai dat Dumnezeu o inimă mare, Să cuprindă toate iubirile lumii: Iubire de soţ, de frate, de părinţi, Dar mai ales, iubirea...
Carte deschisă a tălpilor pierdute în propriii lor paşi, din care ies doar sentimente rupte, mototolite pe hârtia vieţii lor. Nori de cuvinte gata să-şi toarne, molozurile cutremurelor din clădirile sufletelor noastre, prea efemere spre a fi auzite, de...
Sunt o romanţă ruginită de potcoava de timp, care mi-a bătut sufletul drumului meu, deznădăjduit de tine. Am căzut, din picioarele cailor liberi de dor, ai destinului nostru, plecat să se odihnească fără de noi, dincolo de tăcerile, toamnelor...
Cât de departe era creaţia Cuvântului, ce l-ar fi întrupat pe Dumnezeu în Destin, dacă a omis iubirea, din războiul cerului sufletului tău, cu împlinirea sângelui ce nu va mai curge, prin venele viitorului nostru, niciodată într-un copil. Eram atât de...
în ochii tăi verzi se sinucide lumina şi n-o mai ştii pe de rost doar despre noapte turui întruna ce tiveşte cu ceară crucile din grădina cu linişti şi-ţi prezintă lucrurile aşa cum trebuie să fi fost croncănesc în sufletul tău corbii întinzându-ţi...
Aaaaaah, am nins cu mine peste privirea ta, mai rece ca gheaţa sângelui uitării. Aaaaaah, am încremenit în gheaţa amintirii inimii tale, neştiind că nu mai bătea de-o moarte şi-o viaţă a paşilor luminii sufletelor din noi. Aaaaaah, am îngenuncheat la...
Cine ar fi uitat inima ta, atât de adânc în râul vieţii mele, încât să mă înec încercând să-i descopăr, strălucirea zâmbetului tău? Naufragiat pe oceanul sufletului tău, încercam să-mi regăsesc viaţa, jucată la ruleta Destinului, de sângele tău...
Respiram aerul stâncii sufletului tău, de pe orizontul căruia am căzut, în genunchii uitării rupţi de sentimente. Sânge de suferinţă ros de amintiri, inimă de absurd care-mi mai baţi Clipa, unde te-am iubit cum numai respiraţia, îşi poate dori aerul...
Ei se luptă pentru patimi, noi purtăm inima-n gând, Eminescu e povara, sufletului din Cuvânt. În ninsori de vise moarte, loviţi de aceeaşi moarte, stăm în pragul lepădării, marilor eroi din noi. Cruce decăzut-n drepturi, stai pierdută-n a ta soartă,...
