Nu pleca niciodata din tine fiindca te vei rataci pana si de viata ta.
Care creanga nu-si are frunzele sale si care ram nu-si va avea florile sale?
Nu lasa niciodata ca intelesul luminii iubirii tale sa-ti scape in neantul intunecos al uitarii.
Care fluviu se poate revarsa peste muntii iubirii tale?
Nu stropii ploilor sunt cei care aduc norii.
Cata greutate poate cara un gand ce nu recunoaste ca este o iluzie?
Spera in speranta Iluziei Vietii tale fiindca este unicul lucru real pe care il ai!
Ferice de cel ce crede in iluzie fiindca astfel isi poate gasi marele sau adevar!
Nu pot sa simt niciodata ca Iluzia Vietii este un adevar atata timp cat orice iluzie reflecta...
Care departari pot fi scrutate fara Dumnezeu?
Cat absurd poate fi in inima fara de Dumnezeul Creator odata ce suntem creatie.
A lipsit cineva de la masa creatiei?
Pot sa-i spun amurgului din care este cladita lumea ca sunt un rasarit in aceasta viata?
Unde voi afla linistea decat in uitare?
Sunt mai departe de mine decat de Tine Doamne!
Stie cineva care sunt gandurile Lui Dumnezeu, chiar daca acestea sunt plante, munti, cer, stele...
Doamne asculta absurditatea din noi pentru a ne invia din iluzie!
Cate clipe vor mai muri in mlastina iluziei tale de a fi om?
Nu exista Dumnezeu mai real si nici Dumnezeu mai adevarat decat Dumnezeul cunoasterii tale.
A spune ca moartea se opune vietii este la fel cum ai afirma ca traiesti adevarul absolut.