14 vizualizări
0.00 media
0 voturi
Gavriil Stiharul - Contribuţie Publicaţii, Cerc literar
HAIKU 俳句 de Gavriil Stiharul ah! luna plina – nu il va mai supara pe poetul dus
Ce aproape eşti în asta seara, fecioară, că suflarea muşcă din gânduri nerostite – fântâna umedă în rodnic pas de vară aşteaptă dansul buzelor mele livide. Să dezbraci iubirea de cuvânt, s-o primeşti ca pe o ploaie fecundă, ca pe un fior sau un...
Coboară morţii în ţarini semănate – rod al Evei prin boabele de mâine. Suflete, sămanţa o vei străbate, încă de-acum sfinţeşte grâul pentru pâine!... Îngerii însământează stele în bolta gliei unde îmi curg părinţii. Iată, un zvon de dincolo de...
O, fecioară preacurată de-a pururi sfinţită, Tu, podoaba prodromiţilor nebiruită, Lauda închinătorilor nebiruită… Sfântul Petru Athonitul aflat-a prin tine că-i ales Muntele Athossă ţi se închine, loc ales Muntele Athos să ţi se închine. Sfântul Petru...
Îţi sunt lacurile ochi de ape sfinte?... Sunt lanurile gene de neveste?... Cine mai crede în sârma din cuvinte Şi într-un balaur – rest de poveste? Satelele adorm descântate de val, Îngerul nopţii aprinde amnarul, Mă visez pe ape, despărţit de mal,...
În groapa cimitirului de gânduri a pătruns o flacără de heruvim, ce mică e spărtura printre ziduri prin care imnul toamnei arde-n amin! Aştept căderea trunchiului uscat – desenul a doua inimi se mai vede; când va arde-n sobă lemnul încrustat, se va...
Şi de iubirea-i taină şi tăcere care duce-n suflet neştiutul gând, femeia-i vioara care-ngână în durere freamătul din rodul tainic şi rotund. O lacrimă deschisă spre departe coboară-n noapte furtunile de spaimă, dar pleoapa nopţii, trăgând oblon de...
Masca nopţii pe chipul astrului actor, ce tristă pare scena lumii pâlpâind – undeva, în sală, cineva clipind, maestrul scăpând cuvântul din decor. Linişte, doar bătaia ploapelor în gol, lăsare de cortină în privire, o pendulă măsurând o prabuşire în...
Speram că spinii viselor albastre nu vor sta pe fruntea îngerului meu, din străveziul trup se prelingea-un astru – într-un colţ de noapte plângea Dumnezeu. Să rămâi singur ce aspră osandă, iar umbra celor trăite scursă demult în vidul de-albastru, ca...
A fi femeie-nseamnă să arzi într-o iubire şi-a legăna la sân pe pruncul Dumnezeu, să-aduci în viaţă balsamuri din psaltire, să găseşti putere să crezi când ţi-e mai greu. A fi femeie-nseamnă să te ridici mai demn din temniţele silei zidite de tirani....
De iubeşti, varsă-n furnalul iertării pelin de suferinţă din răni şi amintiri, mai tare roade rana răzbunării– dar sufletul se logodeşte în iubiri. De iubeşti, toarce firele de sfinte, caierul de gânduri e-n rod ca un pântec, zefirul de seara lasă-l...
Ţi-s lacrimile izvoare de demult, ţi-s gândurile dureri din neştiut? – trage cerul spre morminte, să plângă pe oseminte. Ţi-e zâmbetul oţel de lună nouă culcat pe-un pat de suflet şi de rouă ? – mută nunta de cucoare din drumul stelei căzătoare. Se...
Sufletul târăşte o zdreanţă murdară străbătând noroiul străzilor de toamnă, răscolit de vântul negru dintr-o seară – ce-adânc pătrunde bezna în orice rană. Până aici ajunge ţipătul morţii ca răsuflarea unui gând dureros: Cineva, prin sita rară a...
Cuibar de pleoape acoperind o lume îşi tremură în beznă gene ostenite – Ce sol mi-a dar şoptirea fără nume să pot visa plecarea din cuvinte! Nu pot rămâne petale de iubire din toamnele tăcute în amfore de lut decât golind dorinţa de rostire,...
Trezeşte-te, frumoasă doamnă, din mirare, din răsfăţul dragostei când eşti rănită, cheamă cerul şi te dezleagă de visare când liturghia fericirii ţi-e ispită. Trezeşte-te, frumoasă doamnă, dă-ţi o şansă – tu ţeşi urzeala firelor de rugăciune, busuiocul...