Oglinda

Oglinda

Sunt omul din oglinda ce sta nemiscat si ma priveste de parca eu as fi de vina de tot ce lui i se intampla. Cu ochii in flacari, satul ca sa mai poarte pe umeri povara neputintei mele, ma intreaba mut, cu chipul ca de piatra, unde imi sunt raspunsurile asteptate, de ce nu fac ceea ce nu fac pentru ca el sa fie imaginea din oglinda a succesului omului pe pamant. Nascut din veacuri, din genetica intamplatoare a mai multor civilizatii, ma aflu acum singur in fata oglinzii dand socoteala pentru toate darurile cu care am fost inzestrat. Omul din oglinda ce-mi seamana fidel ma judeca mai aspru decat cerul si pamantul, decat ingerii si oamenii. El este ceea ce vreau eu sa fiu si neinduplecat ma trage dupa el facandu-ma sa fiu maine un om mai bun decat azi. El este imaginea din oglinda a viitorului implacabil care imi spune ca azi eu sunt doar pentru ca maine sa fiu altceva si generatiile ce au sa vina o sa-mi semene tot mai putin.

Patruns de privirea celui din oglinda accept spasit ca nu am decat o clipa in goana generatiilor pentru a realiza ceva si nu imi ramane decat ca azi sa fac tot posibilul pentru ca maine viata sa fie mai buna.

“Diverse de Marius Torok”