Maria Pal, ŞTIU

Maria Pal, ŞTIU

ŞTIU
ştiu o fereastră cu ochi lângă ochi
în care tu şi păianjenii împliniţi ţesătura nesomnului

ştiu un trup unde se dezlănţuie haotic pădurea
în cuiburi cu pene de înger cloceşte zgripţorul

ştiu un gând care se sinucide mereu
cuvintele poartă măşti înserează oraşe
îşi rad cu lama rugina din tâmple

ştiu nişte vitralii unde îngenunchează speranţa
umbrele intră târându-şi catifeaua tăcerii
o casă unde lumina putrezeşte pe prag
"o durere prin care intră păsările-n biserici"
se lovesc cu putere şi cântă şi cântă

spune-mi, copilărie,
ce mai ştii despre cartea ta de poveşti
fără păsări
(Din volumul DINCOLO, 2005)

“Poezie de Maria Pal”