Ionuț Caragea un detractor invidios, analfabet tendențios și impostor agramat

Ionuț Caragea un detractor invidios, analfabet tendențios și impostor agramat

Drept la replică la articolul intitulat:

Sorin Cerin, un scriitor agramat, produce pe bandă rulantă cărţi ridicole cu citate sataniste





Nu aș fi amintit niciodată de acest Neica Nimeni pe nume Ionuț Caragea, de profesie sportiv rugbist, fără studii filologice sau filozofice, doar cu studii de educație fizică și sport,dacă nu m-ar fi atacat datorită invidiei atroce și frustrării bolnăvicioase pe care mi-o poartă, cu o virulență demnă de unii pacienți care merită atenția unui consult de specialitate într-o clinică de psihiatrie. Nici azi nu scriam nimic despre acest personaj plin de ură și frustrare, datorate lipsei de talent în concurs cu grandomania, mitocănia dar și mitomania. L-am ignorant cât am putut dar văd că nici azi după atâția ani, nu poate dormi din cauza operei mele. Îi răspund aici, la articolul intitulat: Sorin Cerin, un scriitor agramat, produce pe bandă rulantă cărţi ridicole cu citate sataniste, publicat în obscura revistă autoproclamată drept ”de cultură, civilizație și atitudine morală” pe nume Singur.

Cine este acest Caragea? Un individ total lipsit de importanță în lumea literaturii, al cărui talent rămâne o mare necunoscută într-o așa zis operă ca să nu-i spunem delir, plin de lucruri plate, apetenţă aforistică pentru idiocraţie, clișee ieftine, dezacorduri grave, alte greşeli gramaticale şi o dorinţă de a parveni literar ca unele nulități, care-i țin trena. Deh, cine se aseamănă se adună. Faptul că aleargă înebunit la diferite situri de citate spre a publica diverse elucubrații fără nici un suport într-o operă serioasă filozofică sau filologică nu se numește talent. Un aforism trebuie mai înainte de toate să fie fructul unei opere care este nulă în cazul lui Caragea. Astfel frazele pompoase publicate de el drept ”citate” sunt simple gogorițe de doi bani puse de el ca să impresioneze neaveniții ce-l cred cu adevărat, care nu știu că în spatele ”citatelor” e o așa zisă operă de-o goliciune fără margini, lipsită totalmente de orice valoare literară sau filozofică.
Acest Caragea iși arogă tot felul de titluri, doar, doar o să-l bage și pe el cineva în seamă cel puțin pentru titluri dacă nu pentru talent. Ba că e membru al Uniunii scriitorilor, unde sunt cam două mii și cinci sute de membri, majoritatea pensionari, ajunși acolo prin tot felul de căi mai mult sau mai puțin ortodoxe pentru a primi un spor la pensie datorită unei legi controversate. Până și actualul președinte al USR Nicolae Manolescu a afirmat că USR nu este o uniune elitistă ci una de breaslă. Edificator în acest sens este articolul apărut în ziarul Adevărul, intitulat Kitsch şi impostură în Uniunea Scriitorilor din România. Literatura care-ţi întoarce stomacul pe dos , apărut la data de 9 februarie 2013, fiind semnat de Cristian Delcea si Mihai Voinea. Mai mult, dorința de parvenire a impostorului Caragea Ionuț nu se oprește aici. Nu știu prin ce mijloace individul bolnav de mania grandorii, și-a tras și titulatura de membru ”plin” al Academiei româno-americane, punând câteva site-uri pe internet să publice o astfel de știre cum că personajul este ”full membru”. Trist este că printre diverse site-uri obscure o astfel de știre apare până și pe pagina electronică a Uniunii Ziariștilor Profesioniști semnată de Dan Lupescu. Citez primele cuvinte din articol:” în urma voturilor favorabile acordate de membrii Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe (ARA), începând cu data de 1.04.2013, scriitorul Ionuţ Caragea a devenit membru (full member) al prestigioasei instituţii cultural-ştiinţifice.” Cine a votat pentru Caragea? Niște doamne profesoare de la politehnică, având ca specialități tegnologia construcțiilor de mașini, transport material rulant, etc. Impostorul Caragea nu sugerează că toți cei cu domiciliul in străinătate sunt de fapt ”full member” din start. Sunt personalități culturale în ARA? Să fim serioși. L-au votat personalități culturale de nivel academic filologic sau filozofic pe Caragea? Nici pomeneală fiindcă ARA nu are așa ceva. Este sugestivă prezența unor scriitori la fel de obscuri precum Caragea, votați și ei de diverși specialiști în fizică, tehnologie sau metalurgie. Care critic literar important face parte din ARA? Nici unul. Trist este că în lipsa talentului se încearcă intrarea cu bocancii pe scena literară prin diverse mistificări sau speculații din ce în ce mai hilare dar care prind la cei neavizati.

De la un astfel de personaj pitoresc, este de la sine înțeles că lăturile lui considerate drept ”critică literară” nu numai că nu valorează doi bani dar nu au nici o greutate în fața adevăraților specialiști universitari, filologi sau filozofi care au scris despre opera mea.
Aceast clovn literar, Caragea, care-și face veacul pe internet, publicându-și toate elucubrațiile cu o frenezie demnă de un maniac, crede că dacă a reușit să adune în jurul lui unele nulități făcându-și o așa zisă asociație literară, nulități la fel de fade și lipsite de importanță precum el, nulități la fel de invidioase ca și el pe adevărații creatori talentați de literatură, nulități în frunte cu Caragea, care-și scriu laude unii altora și înfierează cu cinism creațiile cu adevărat valoroase, aceste nulități în frunte cu Caragea, cred că vor avea un ecou undeva în adevărata literatură? Este doar iluzia vieții lor. După cum scriu, nu vor ajunge niciodată în amintirea posterității, ci probabil în cea a posteriorității literare, a mârlăniei, mitocăniei sau imposturii.
În adevărata literatură meschinăria, golănia, parvenitismul, impostura, antitalentul dar mai ales minciuna ies la suprafață ca fecalele literare în apa deznădejdii, considerată poezie de Caragea, ce miroase pestilențial a maculatură de neam prost marca aceluiași Caragea, atât de tare, încât mulți sunt tentați să nu mai mănânce cu săptămânile de duhoarea probagată în diverse fraze fără căpătâi ce fac parte din ”opera” acestui personaj de carnaval prost.
În literatura de calitate nu au ce căuta antitalentele care se dau scriitori precum Caragea doar fiindcă și-a publicat pe propriii bani suluri de maculatură igienică, numite cărți. Ar trebui mai înainte de toate să le folosească pentru a-și șterge gura plină de dejecții scabroase și elucubrații mincinoase, propovăduitoare de fecale spirituale de care acest detractor Caragea, nu duce deloc lipsă.
În lipsa talentului Caragea și-a găsit o nouă ocupație:”critica literară” dar ce fel de critică? În primul rând minte cu nerușinare că eu aș fi publicat pe propriii bani la prestigioasa editură Eminescu cum de fapt și-a publicat el toate cărțile la editura fără pic de prestigiu cu numele Fides. De la ce-o veni acest nume Fides? Parcă era numele unor paste făinoase. Mai minte că anumite cărți publicate pe Amazon ar fi ”self-publishing”, adică publicate pe banii mei cum de altfel și-a publicat el o carte în America la o editură self-publishing. Aceste afirmații se vor critică literară la Caragea. Impostorul invidios nu se oprește aici. După ce a aruncat cu fecale în prestigioasa editură Eminescu, unde nu va reuși să publice niciodată cu antitalentul său, se grăbește să afirme că aș fi adăugat câțiva de ”i” la anumite cuvinte și nu trebuia, adăugând aceste neajunsuri editurii Eminescu care mi-a publicat cea mai apreciată carte de către criticii literari, din opera mea. Ei bine, impostorul a preluat manuscrisul de pe un sait de citate online, unde am trimis manuscrisul fără corectura corectorului sub numele căruia a fost tipărită cartea Culegere de înțelepciune la editura Eminescu! Am făcut acest lucru deoarece manuscrisul corectat intra sub incidența drepturilor de autor iar eu nu aveam voie să-l public astfel online decât în postura lui necorectată. Cum de mi-au apărut acei ”i” cu toate că îi corectaserăm mereu? Laptopul meu a fost virusat iar de fiecare dată când scriam correct o frază aceasta era ”corectată” automat de vocabularul englez. De exemplu dacă scriam ei ”merg” cum este corect, laptopul corecta cu ei ”merge”, fiindcă ”merge” este un termen din engleză. Cuvântul ”corect” de exemplu apărea ”correct” cu doi de ”R”. Am încercat de nenumărate ori să corectez dar trebuie să recunosc că unele litere mi-au scăpat, oricum foarte puține ținând cont de imensitatea textului.
Mai mulți critici literari recunoscuți i-au spus că este lipsit de talent, dar el continuă să atace în continuare pe tărâm literar mai ales pe cei care nu vor să-l bage în seamă precum sunt eu.

Alex Stefănescu considera despre Ionuț Caragea în România literară nr. 12 din 2011 la rubrica Cărțile proaste astfel:
”Ionuţ Caragea declară despre sine: „sunt un poet născut pe Google”. Şi crede, cu un entuziasm naiv, că familiarizarea lui cu lumea Internetului înseamnă, automat, un mod nou de a scrie poezie. Nu înseamnă. Poţi să te naşti şi la Polul Nord şi tot nu ai garanţia că scrii cu totul altfel decât cei dinaintea ta. În această problemă decide numai talentul.
Talentul lui Ionuţ Caragea este minunat, este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Antologia sa, Poezii de dragoste, cuprinzând texte extrase din nouă cărţi anterioare, dovedeşte că tânărul şi orgoliosul autor are doar ceva care seamănă cu talentul, şi anume un erotism difuz şi o învolburare a imaginaţiei specifice vârstei. Pline de flori şi fluturi, de buze şi coapse, nenumăratele poezii pe care le scrie, le tipăreşte, le recită în diverse împrejurări şi le pune în circulaţie prin Internet dau sentimentul unei reciclări a poeziei de dragoste tradiţionale. În timp ce le citeşti ai impresia că le-ai mai citit, într-atât de cunoscută este recuzita folosită.
Când îşi aminteşte totuşi că este un poet născut pe Google şi vrea să revoluţioneze discursul amoros, autorul cade în extrema cealaltă şi anume compune versuri năstruşnice:
„femeie, iubirea ce-ţi dedic este un orgasm înrădăcinat/ în pământul din care m-am înălţat, şi mă întorc pigmeu”;
„şi ciotul tău va plânge, chihlimbar/ şi vom trăi o veşnicie anateme/ înconjurat de oase printre lemne”;
„Cea mai frumoasă amintire/ Când mi-au ars obrajii/ Privindu-te/ Limba-mi ieşea de-un cot”.
Ideea de orgasm este recurentă în acest volum. Poetul şi-l imaginează până şi pe Galilei studiind cu luneta sa „orgasmul soarelui în pântecul eclipsat al lunii”. Din dorinţa de a trece drept original, el devine excentric:
„îmi arunc ghiarele ancoră în spatele tău”;
„mergi încet pe o alee/ ca un melc fără cochilie/ căutând o cameră cu chirie/ într-un imobil cu două picioare”;
„fată nărăvaşă/ îţi scot şi limba metalică din gură/ să te aud mai cu putere”.
Ionuţ Caragea etalează o masculinitate feroce. Din fericire locuieşte în Canada, astfel încât femeile din România nu sunt deocamdată în pericol.”

Nici criticul literar Horia Gârbea nu a fost mai ”prejos” cu aprecierile la adresa acestui narcissist lipsit de talent, infatuat și tendențios Ionuț Caragea, care este în stare de orice pentru puțină glorie literară fiind în stare de cele mai triviale și abjecte obiecții, fapt pentru care vreau să redau și discuția de pe blogul apreciatului maestru Horia Gârbea la care am participat și eu. Deci să vedem ce spune maestrul Horia Gârbea:”
Cărți noi! Ionuț Caragea - Poezii de dragoste, Ed. Fides :( Un titlu orgolios! Dar, sub el, cel mai bun lucru din volumul lui Ionuț Caragea e prefața lui Corneliu Leu. Asta deoarece Corneliu Leu e scriitor, iar Ionuț Caragea nu este. Corneliu Leu scrie o prefață exemplară, atrăgînd atenția că n-are rost să umplem prefețele cu elogii false, că autorul mai are de învățat, că scrie destule prostii. El povestește bine cîteva anecdote pilduitoare despre aventurile spiritului creator pus în contact cu literatura amatorilor. E drept că Leu numără el însuși opt superlative pe care le folosește în legătură cu Ionuț Caragea, dar la final se căiește că le-a scris, așa că îl iertăm. Spun drept că, după prefața extinsă și hîtră a lui Corneliu Leu, pe care nu-l știam atît de talentat și corosiv, și după citatele alese de el, nu am mai avut chef să citesc și poezia lui Ionuț Caragea. Totuși am citit-o și am regretat. Parțial însă! Poetul este la al 14-lea volum publicat în 4 ani! Dintre care nouă numai la editura Fides, Iași! În ilustra editură și colecția ei Eidos (există un brand în jocurile pe calculator numit așa) au apărut autori ca Florin Țupu, Virgil Poiană, Nicolai Ciobanu, Teofana Botoșineanu. Unul și unul. Dacă mă gîndesc că poeți precum Ion Mureșan sau Ioan Es. Pop au publicat cîte două-trei volume în 25 de ani, diferența dintre ei și Ionuț Caragea îmi apare cu claritate: e una de ritm. Ionuț Caragea scrie cam așa: „La început a fost cuvîntul cu vîntul/ a călătorit și am rămas înmărmurit în măr murit”. El scrie un „vis cu purici” în care delirează astfel: „încă rătăcesc căutîndu-te pe nesfîrșita alee/ într-un vis cu purici îmi dau palme/ și prind alte posturi străine”. Uneori, poetul o dă pe muzică ușoară: „Iubito, /Aceata-i ultima noapte de dor/ După care o să mor”. Deseori nonsensul e total: „Laptele nopții/ sînul tău de heruvim îl cernea, (asta cu cernutul laptelui e ca dusul apei cu ciurul n. m.)/ la picioarele unui moșneag/ ce mă acompania confeti,/ îmi spuneam psalmul/ din gură de os.” Deci heruvimii au sîni, ceea ce rezolvă problema sexului îngerilor, dar cum „mă acompania confeti”? Și cum e o gură de os? Dacă aș primi la „Poșta redacției” asemenea aberații, l-aș sfătui pe autor să se ducă la un medic. Dar... Dar surpriza apare! Ionuț Caragea nu e un simplu grafoman, mai exact e grafoman, dar nu simplu. Pentru că iată ce strofă îi iese chiar în oripilantul „vis cu purici”: „lîngă tine liniștea turbează/ închizi ochii se aprind lumînările/ nădușesc icoane se-nfioară pereții/ ploaia aplaudă la fereastră”. Un poem începe: „ce zei și-ar vinde locul/ pe ultima noastră îmbrățișare?” Imediat după acest distih, poetul începe să delireze despre „mitra genunii”, „paingul orb” și alte tîmpenii. Care e adevăratul Ionuț Caragea, ținînd cont că se mai poate decupa, cam la două-trei texte, cîte un citat memorabil? Excluzînd cazul că omul e psihopat, el e victima unei erori de situare. Pur și simplu îi vin tot felul de impulsuri „poetice” și nu le poate selecta, lăsîndu-le să treacă spre hîrtie. Publicat de Horia Gârbea
Și câteva din răspunsurile criticului literar Horia Gârbea dar și al meu, către Caragea: Horia Gârbea23 septembrie 2010, 20:09 despre Ionuț Caragea: Înca un veleitar care crede că poate obține gloria literară amenințîndu-i pe cei cărora nu le place poezia lui. Am dat și de această dată citate elocvente și pot să mai găsesc o droaie din care rezultă că autorul e lipsit de spirit critic. Nu am spus că e psihopat pentru că nu am calificare să mă pronunț. Ca simplu cititor am considerat că scrie prost și e dreptul meu inalienabil la opinie. De altfel faptul că publică în edituri fără prestigiu și sub pseudonime exotice sînt dovezi în saensul celor afirmate de mine. În loc să tragă concluzii și să conserve acele zone de poezie adevărată din zecile de pagini pe care le publică fără un minim spirit de autocenzură, autorul amenință! Asta este literatura noastră - poluată de veleitari obraznici care își închipuie că se pot impune cu bîta. Citiți și judecați!
Horia Gârbea24 septembrie 2010, 14:32 despre Ionuț Caragea:
Iată din nou dejecțiile unui veleitar analfabet. Cum a intrat în USR? Cu recomandările cui? Cum a intrat acest agramat în Uniunea noastră la Filiala Iași? Am cerut relații. Nimeni nu știe! Crede că mă jignește făcîndu-mă „inginer”, așa cum am devenit prin munca mea și sacrificiile familiei mele. Eu nu reprezint o instituție aici. Mă reprezint pe mine, cel scîrbit de incoerența unui pretins scriitor. O ține una și buna că l-am făcut psihopat pentru că nu știe sau nu vrea să citească textul în care am EXCLUS această ipoteză. Dacă măcar ar fi, ar fi exonerat de răspundere pentru toate cu cîte maculează hîrtia. Nu știe nici măcar să facă diferența dintre un atac la persoană și opinie critică. Dar nu-i nimic. Aștept „judecata” și vor poate cădea niște capete - abia aștept explicațiile filialei Iași.
Sorin Cerin21 octombrie 2010, 21:06 despre Ionuț Caragea:
Avem a face cu un caz iesit din comun de impostura. Acest individ, Ionut Caragea, pretins scriitor, crede ca poate parveni prin tot felul de amenintari sau manevre ieftine. A fost atat de abject incat a cerut editurii Eminescu sa-mi renege cartea Culegere de intelepciune aparuta anul trecut fiindca ar fi lipsit trei liniute de la "ati". Asta este adevarata filozofie a individului respectiv. Este demn de mila fiind lipsit total de cele mai elementare calitati scriitoricesti. Nu stiu cum a reusit sa devina membru USR! Poate dintr-o greseala. Acest asa zis scriitor este nimeni altul decat cel care se leaga pana si de academicianul Gheorghe Vladutescu, o somitate in filozofie, pentru simplul fapt ca a scris despre opera mea filozofica si mai ales despre Culegere de intelepciune. Cine este domnul Caragea? Un absolvent de facultate sportiva si un rugbist. Cam la acest nivel se rezuma marile sale capacitati in a-l denigra pe un academician filozof, o mare somitatea a natiunii noastre, doar fiindca este invidios pe persoana mea. Faptul ca mai nou il denigreaza pe eminentul critic literar Horia Garbea, nu cred ca ar fi ceva iesit din comun, dat fiind modul sau de a incerca sa parvina. Un psihopat ar fi de iertat la astfel de iesiri dar un om normal.....?”
Cu toate că am decis să nu-mi pun mintea cu antitalente obraznice și mincinoase, impostoare și dezagreabile precum Ionuț Caragea, am hotărât să-i răspund odată pentru totdeauna acestui Neica Nimeni, un impostor ahtiat după recunoaștere, care în mintea lui de rugbist ce necesită un posibil tratament de specialitate, crede că poate obține recunoașterea literară, jignind în dreapta și în stânga pe toți cei care-i spun adevărul în față și anume că nu are deloc talent literar. Întreaga lui operă este o mare mascaradă, colorată pe ici colo cu câteva metafore stângace cât despre o valoare filozofică nici nu trebuie să vorbim fiindcă la fel ca și talentul literar și cel filozofic este sublim doar că lipsește cu desăvârșire. Cândva mă ruga și pe mine să scriu despre semnificația filozofică a operei lui. M-a pufnit râsul. Ce semnificație filozofică, ce operă? Ambele lipsesc cu desăvârșire. Bineânțeles că l-am refuzat. Din acel moment a început să mă atace cu tot felul de minciuni sau injurii pe tot felul de site-uri online la fel de lipsite de prestigiu precum e și Caragea. Deh, cele valoroase nu-i permit să-și expună inepțiile.

Ei bine, această otreapă și nulitate literară de Ionuț Caragea mă face pe mine Satanist!
Nu am nimic impotriva religiilor. Le consider niste ideologii politice iar pe biserici niste partide politice spirituale. Nu sunt un ateu fiindca cred in Dumnezeul Luminii Divine din Noi.Tot eu am spus ca Satan este cel mai mare deschizator de drumuri al omenirii.Nu poate exista bine fara rau si nici viata fara de moarte. O viata vesnica ar fi o mare pedeapsa si nicidecum o favoare.Nemurirea in intelesul ei natural este o blasfemie la adresa adevaratului Dumnezeu din fiecare, fiindca ne poarta dincolo de noi insine. Nemurirea ar deveni un paradis doar daca am reusi sa nu mai discernem nici un sens al constiintei. Imaginativa cel mai mare bine din lume care ar tine nu o mie de ani ci o suta! Nu v-ati plictisi? Constiinta este o imagine holografica a eului fiecaruia dintre noi.Lucrurile sunt esenta acestei imagini reflectate in constiinta noastra. Nu sunt satanist, fiindca a fi satanist inseamna a te inchina Satanei. Eu ma inchin Dumnezeului Luminii care accepta atat binele cat si raul ca fiind necesare in aceasta lume, fara de care nu am exista. Ar mai exista societatea fara teama de moarte sub auspiciile civilizatiei? Sa fim seriosi.Nu sunt de acord cu emanciparea răului, cu păcatele dar fără de ele lumea n-ar exista. Vezi Păcatul Originar, căruia nici Dumnezeu nu i-a făcut față.Oare să fi fost atât de incapabil Dumnezeu încât să nu prevadă că creația Lui care suntem noi va fi sortită păcatului? Din contră înțelegând răul îl vom putea aduce pe calea binelui iar binele rămas fără principalul mijloc care să-l scoată în evidență, recte răul, va fi nevoit să devină din ce în ce mai superior, mai bun, pentru a se evidenția față de răul devenit mai bun.Acesta este adevăratul umanism și nu credința oarbă în supunere fără drept de apel și înfierare cu orice preț a oricărui neînțeles care ar periclita dogma din interiorul sau exteriorul ei. Acesta nu este Satanism ci Umanism!
De ce nu poate exista fără ”grija” mea acest personaj pitoresc care întrupează perfect imaginea scriitorului de mucava? Nu are o operă literară serioasă decât niște triluri de bibiloi ars de soarele invidiei. În lipsa talentului crede că va rămâne în amintirea posterității prin certutile și insultele ieftine pe care mi le aduce. Se înșeală amarnic.

Sorin Cerin

23 iulie 2013 București



















“Diverse de Sorin Cerin”