In care martisor

In care martisor

In care martisor,
inima clipei noastre,
ar mai fi la fel de eterna,
ca acum o eternitate de ani,
din tamplele sperantelor noastre,
spuse de un nebun pierdut in clipa,
unui parc al iubirilor,
parasite pana si de dor
acum?

In care martisor,
vei reusi sa mai nasti zambetul,
mort demult,
pe bordura stirbita a sperantei,
apusa pe banca putreda
a saruturilor noastre,
prea tarzii de rasaritul timpului insangerat,
care si-a taiat venele amintirii,
dorind sa se sinucida,
de noi insine…..!


In care martisor voi mai afla,
cuvintele iubirii tale,
fara a fi inabusite de norii frigului din noi,
ce am fi dorit sa ne acopere,
intimitatea sarutului de a fi,
noi insine?

“Poezie de Sorin Cerin”