Domino

Domino

Privind
Un singur punct de pe perete
Deschizi uşor
O altă cale.

Prefă-te că eşti
Ostaticul semenilor
Şi al gândurilor,
Descântecul erotic
Al ideilor
Ce au pornit
Pe traiectoria lansată
Chiar de tine
Din acel punct
Care s-a transformat în pată
Apoi în baltă
Apoi trecem la piesa
Cu numărul doi.

Abia acum poţi simţi mişcarea
La piesa trei viteza
La patru degradarea
La cinci mirarea
E târziu pentru că la şase
Balta a devenit marea
Nisipul a devenit sarea
Ce ţi-a intrat în ochi
Cu tot cu zarea.

Nu mai poţi opri starea
Şapte, opt şi nouă
Trec precum visarea
Şi prefixul s-a schimbat
Mărindu-se
Dublându-se
Triplându-se
Înzecindu-se...

Până când?

Până într-un alt punct.

“Poezie de Cristian Stancu”