Poezia-i arborele meu genealogic De pildă azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc Marea Neagră Pe valurile căreia am şi scris ultimul poem de dragoste La prima oră ies din oglinda conjugală ciufulit însă...
Sigur că da poetul aleargă şi el după irealitatea imediată cu poemul în stare avansată de erecţie naturalia non son turpia la fel se oglindeşte şi cerul în ochii pământului fără intermediari fără un lac de munte bun de prăsilă acceptă numai aluviuni...
Erezie nulă sau fructele oglinzii M-am împăcat cu ideea Nu sunt urmaşul Romei Zamolxis m-a învă ţat latina direct de la greci Panthe onul din Carpaţi Aşa strigă după mine nebunul satului Poţi să ştii de unde are informaţia De multe ori i-am făcut semn...
Mai ales dimineaţa poetul e inconfundabil Atunci durerea-l face să dea tot ce are mai frumos în el Şi lumina ce-o simte izbucnind din toţi porii Aruncă lumea dintr-un vis în altul Dragostea rămâne însă cel mai tandru mijloc de locomoţie Iubind putem...