Trezeşte-te, frumoasă doamnă, din mirare, din răsfăţul dragostei când eşti rănită, cheamă cerul şi te dezleagă de visare când liturghia fericirii ţi-e ispită. Trezeşte-te, frumoasă doamnă, dă-ţi o şansă – tu ţeşi urzeala firelor de rugăciune, busuiocul...
Deşi uitarea este sora vitregă a morţii ar trebui şterse din memoria colectivă toate citatele cu descrieri ale dragostei. Cei care încearcă să o descrie sunt susceptibili de ipocrizie. În forma ei pură, absolută, dragostea nu poate fi descrisă. Ea e la...
Şi viaţa mea care se pierde în apusul zorilor inimii tale, unde mai e? Vălul de mireasă al zâmbetului clipei care ne-a măturat prezentul, e dus de furtuna uitării, dincolo de biserica speranţelor de senin, ce ne-a înjunghiat cu norii viselor,...
Inimă de piatră, rupe-mi din scoicile timpului meu, rănile sparte de destinul, libertăţii de a te avea, în nesfârşirea cerului însingurat de tine. Ploaie de cuvinte, loveşte cu arşiţa ta, ţărâna viselor mele, arsă de apa uscată a dorului. Foc al...
Atât de departe, ard orizonturile fiinţei mele, pe ţărmurile cuvintelor răpuse de patimile, norilor ieşiţi din orbitele ochilor mării, în care ne-am scăldat neputinţele, libertăţii de a ne fi născut, încât toate valurile ce-mi spală lumea credinţei în...
M-am împiedicat de zâmbetul tău, lipit pe poarta deschisă a speranţei mele, de a te avea, iubire descântată în piaţa destinului, pietrei unde ne dădeam întâlnirile, pe orizonturile eternităţii din noi, lovite mereu de noapte. Şi-am luat toţi spinii...
Florile norilor îşi pierd stropii petalelor, inimii mele, prelinşi pe ferestrele amintirii, ochilor tăi... Aripi de înger se zbat între trecutul unei iubiri măcinate de prezentul amintirii, înfruntându-L până şi pe Dumnezeul, care le va alunga...
Mă simt atât de arbore tăiat, cât şi frunză dusă de vântul toamnei, din inima ta. Erai atât de mult adevăr şi inimă în învierea gândurilor mele, încât ai devenit eternitatea mea. Aş vrea să mă ierţi cu tot cu valurile morţii unor clipe, care m-au lovit...
Şi dacă n-aş mai fi eu inima ta, cine ţi-ar mai bate clipele vieţii, fără lumina iubirii mele? Care speranţă, ar mai trăi în valurile uitării, unde ne-am fi înecat mai demult, decât vremea strămoşilor, redevenind uitare? Desenam, pe nisipul inimilor...
Cât de departe ar putea fi Timpul, fărădelegilor iubirii noastre, de lumina zilei care ne-a mistuit amintirea, de a rămâne împreună? Orizont măcinat de piatra învolburată a Clipei, ce nu poate fi roasă niciodată, dintre mine şi tine, drum al Destinului...
Carte deschisă a tălpilor pierdute în propriii lor paşi, din care ies doar sentimente rupte, mototolite pe hârtia vieţii lor. Nori de cuvinte gata să-şi toarne, molozurile cutremurelor din clădirile sufletelor noastre, prea efemere spre a fi auzite, de...
Sunt o romanţă ruginită de potcoava de timp, care mi-a bătut sufletul drumului meu, deznădăjduit de tine. Am căzut, din picioarele cailor liberi de dor, ai destinului nostru, plecat să se odihnească fără de noi, dincolo de tăcerile, toamnelor...
Am spălat valul privirii tale, dincolo de nesfârşirea mării, care simţeam că ne unea, orizonturile nisipurilor, din eternitatea clepsidrelor noastre. Fără de simţuri, urmele paşilor noştri, ar mai trăi dacă nu am arde, până şi inima Soarelui, care ne-a...
M-am pierdut în aripile braţelor tale, uitându-mi aerul orizonturilor ochilor, acasă, fără să-mi mai pot menţine echilibrul zborului, dintre norii cimitirului de clipe dintre noi şi promisiunile eternităţii ce le va înghiţi, pentru totdeauna. Am căutat...
Iertarea a devenit apa vieţii, lumii, păcatului originar, unde frumuseţea trupului inimilor noastre, reuşeşte să-şi bată Destinul orbit, de prea mult dor, în eternitatea iubirii, din care s-a întrupat, mistuit de flăcările amintirii , dintre naşterea...
