În rănile ca niște uși deschise lumea-ntreagă dă năvală să-mi fure-un milion de vise să-mi lase viața-n pielea goală Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Curva dracului de artă parc-ai fi o gură-spartă n-apuc bine să te-ntreb şi-mi pui coarnele de cerb Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON JUAN
Pe când cealaltă a dat-o în baltă Europa de-acasă să cazi nu te lasă Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Dragoste pom lăudat nici poet şi nici bărbat să te scutur n-aş putea poate doar cu inima Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Luna se sparge ca un buboi şi curge năpraznic peste noi brusc fulgerul nopţii se scoală şi suferinţa pe toate le spală Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Cine-a-mpărţit norocul zău s-a-mbătat ca porcul căci la toţi a dat cu parul mie doar cu secundarul Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
