Cerc literar, Căutare dupa: "sentimente"
Trupul meu e un adăpost pentru săraci unde se mănâncă şi se bea puţin uneori e mult întuneric şi se întâmplă în dimineţile în care intuiesc existenţa unor sentimente intermediare deşi nici nu ştiu cât de mult contează ambuteiajul produce zgomote un fel...
Eşti firul ierbii, din roua dimineţilor mântuirii mele, cuvânt ros de dorul sărutului tău, cer spart pe pardoseala sentimentelor, în care ne-am născut întreaga vină de a exista, înaintea lăutarilor, ce-I cântau creaţia Lui Dumnezeu. Am aşteptat norii...
Lasă-mi toate trenurile veşniciei, în gara fără de calea ferată a sentimentelor noastre, arsă de rugina amintirii, acolo unde orarul, priponit pe peretele Destinului, avea să cadă în neantul absurdului de noi înşine, cei strămutaţi, de dorul plecării,...
Ce-a mai rămas din mine, Soare al deznădejdii sub cerul căruia m-am născut, ştrengar de vise şi debusolat de mahalaua, sudorii de sentimente, în care mi-am scăldat, patimile de cenuşă murdare, de ploile acestei vieţi, care mi-au spălat tot sângele...
Lumini din mine se sting, în debaralele reci ale gândurilor, răpuse de crengile speranţelor tale, arse pe rugul întâmplării de a redeveni, frigul incendiat de Destin, în cămaşa ruptă a patimilor, dinţilor ce nu-şi mai pot sfâşia, hrana sentimentelor...
Erai alături de apusul soarelui, inimii mele, de când ne-am bătut covoarele paşilor, din praful strălucirii, zâmbetului tău, de nimfă adormită peste sentimentele, palmelor din care olarul Dumnezeu, ne-a clădit lumea, marilor noastre iubiri. Da, te...
Fum de şoapte răsfirate de vântul neiertător al tăcerii, dintre sentimentele amurgurilor şi ale dimineţilor, pline de transpiraţia morţii unei noi zile, la fel de trecute ca toate celelate, bătăi de inimi care nu şi-au găsit niciodată cu adevărat ,...
Eşarfă de dor Credeam în lumina casei inimii tale, Fără să cunosc acoperişul rupt de uitarea, Ploilor din mine, Furtuni de clipe fără doruri, Mântuiri de speranţe distruse şi crăpate, Sentimente putrezite, Natură mai vie ca niciodată de Cuvânt, Rostit...
Ştiam de apusul gândurilor apei cuvintelor din noi, aburi uitaţi până şi de Dumnezeul, pierdut în ierburile lascive ale unui sărut, înjosit de dorul, care nu-i mai recunoştea niciodată, buzele propriilor lui sentimente. Valuri de sânge se scurg pe...
Carte deschisă a tălpilor pierdute în propriii lor paşi, din care ies doar sentimente rupte, mototolite pe hârtia vieţii lor. Nori de cuvinte gata să-şi toarne, molozurile cutremurelor din clădirile sufletelor noastre, prea efemere spre a fi auzite, de...
Respiram aerul stâncii sufletului tău, de pe orizontul căruia am căzut, în genunchii uitării rupţi de sentimente. Sânge de suferinţă ros de amintiri, inimă de absurd care-mi mai baţi Clipa, unde te-am iubit cum numai respiraţia, îşi poate dori aerul...
Arata-mi, ridurile clipei in care inima ta, ar fi batut, pentru apusul zambetului meu, cand nu mai existam ca furtuna de cuvinte, iar umbrele sentimentelor noastre, rupte de priviri, unde nu ne mai...
Dumnezeu a plans, ca tu sa te ascunzi in lacrima fericirii, sa inoti spre malul iubirii, fara de care intreaga lume, ar deveni mult mai amara. Iarba mormintelor din sentimentele dorului se scalda...
A ierta, inseamna a-L intelege pe Dumnezeu, de ce s-a abatut pe drumul imperfectiunii noastre, doar ca sa poata iubi. Atat de mult inseamna, vreascurile arzande ale sentimentelor, ce topesc azi...