Cerc literar, Căutare dupa: "noi"
Majoritatea dintre noi ne naştem într-o lume căreia îi rămânem captivi toată viaţa.
Adâncurile din noi se descoperă doar celor care nu le este frică de înălţimi.
Coordonatele spaţiale Pe "Calea Naţională", strada ce străbate longitudinal satul natal al lui Dio, în spatele şcolii noi din localitate şi vis-a vis de mumia fostului cămin cultural- se află o căsuţă modestă şi cochetă. Care se pierde printre pomii şi...
Răsplata în lume se împarte nu după gradul de inteligenţă, ci după ceea ce facem şi ceea ce nu facem. Noi putem fi cauza unui efect pe care ni-l dorim sau putem fi efectul unei cauze despre care doar vorbim.
Luna se sparge ca un buboi şi curge năpraznic peste noi brusc fulgerul nopţii se scoală şi suferinţa pe toate le spală Costel Zăgan, Axiomele lui Don Quijote
Toţi cocorii de vise, cu aripile speranţelor rupte, nu-şi mai purtau piatra migraţiei, încercării unei noi vieţi, în picioarele goale, ce nu au reuşit niciodată, să calce pe cineva. Veşti anodine, legături amoroase, fără penele uzate ale amintirii,...
Lasă-mi toate trenurile veşniciei, în gara fără de calea ferată a sentimentelor noastre, arsă de rugina amintirii, acolo unde orarul, priponit pe peretele Destinului, avea să cadă în neantul absurdului de noi înşine, cei strămutaţi, de dorul plecării,...
Unde aş mai fi eu, văzând Soarele mărilor din lacrima Cuvântului, focului din noi, stins şi înecat de Dumnezeu, în vâltoarea nemuririi, de iarbă amară sângerândă, a promisiunilor, în apusul zâmbetului tău, lipsit de orizontul valurilor, fără ţărmurile,...
Prea rece din moartea dorului tău, am rămas la la poarta lumii viselor noastre, lumini de gânduri, stigmatizate de stelele neputinţei, de a fi noi înşine spiritul vieţii. Nu cred în deşertăciunea cuvântului, care nu şi-a tras năframa dorului peste...
Şi dacă aş muri, mi-ai ierta amintirea, de mine însumi, cel rău sau bun care ţi-a născut iubirea? Şi dacă aş trăi, mi-ai înţelege firea, de murg răzleţ al iubirii, care ne-a trăit odată? Şi dacă nu aş fi îngerul tău, care rai ar mai acceptea noi...
Fum de şoapte răsfirate de vântul neiertător al tăcerii, dintre sentimentele amurgurilor şi ale dimineţilor, pline de transpiraţia morţii unei noi zile, la fel de trecute ca toate celelate, bătăi de inimi care nu şi-au găsit niciodată cu adevărat ,...
S-a tras cortina inimii peste viitorul viselor noastre, triste stele de gânduri ale luminii, suflării din noi, vrăjite pentru totdeauna de moarte, cad în plasa clipei eterne, a uitării. Flăcări de sânge se scurg, pe rugul rece al universului iubirii,...
Ar mai exista viaţa fără inimile tulburi ale orizonturilor, Pierdute speranţe pe căile Domnului, Răvăşit de ochii orbi ai Destinului, Lumilor pierdute din noi, Om al fărădelegilor degetelor ce au obosit să-şi arate, Adevărul! Spini care şi-au uitat...
Toate valurile rănilor din noi, Se vor sparge de trupurile uitărilor noastre, Naufragiate în amurgul nemilos al speranţelor, De a ne fi născut sub zodia ploilor uitate de soare, Şi ale umbrelor ucise delumina, Ce se dorea răsăritul din noi. Strig...
