Cerc literar, Căutare dupa: "iubire"
Sunt eu, Amantul care şi-a pierdut noaptea, Unde îngerii dorului s-ar fi odihnit, Fără licărirea Lunii, Care-şi dorea mai mult ca orice, Propriul Soare. Eşti tu, Adevărul, Care mă strângea la privirea, Întâlnirii dintre noi, Pe arşiţa unde Cuvintele,...
Sunt alături de cerul privirii tale, Chiar şi atunci când plouă cu suspine, La tălpile idolilor rămaşi uitaţi De către cuvintele iubirii noastre, Nemurire, în care credea religia, Vieţii lor, în care ne-am născut, Întâlnirea, de a fi nesfârşirea unei...
Dacă Lumina clipei mele, Te va regăsi ca fiind cristalul, Focului din sângele meu ars, De tine sau, De cerul prea senin al călăuzei, Care ne-ar fi murit murirea, Îndeajuns de mult, La margine de destin, Mistuit de ochii tăi, În care nu mă mai regăsesc,...
Lasă-mi un fulg al speranţei, zăpezilor iubirii din mine, să mă ningă cu primejdia destinului, de-a ne avea aievea, sfădând gravitaţia iubirii. Păr de vise, vâlvoi în bătaia vântului destinului meu, râzi de ţărmul vieţii lacrimilor din tine, ajuns să...
Fericire ruginită pe tălpile bibliei, Plină de rugi uitate mai demult decât vremea, Naturii omului din noi, Născută spre a fi trainică Cu efemeritatea visului ce poartă nume de viaţă. Suspine înveşmântate în năframa roasă a dreptăţii, Tocmai de către...
Aripi frânte, Ceruri roase de dorurile, Măslinilor ajunşi acum, Simboluri ale războiului, Dintre noi şi Dumnezeul iubirii noastre, Ocolit tot mai adesea, De crucile de asfalt, Fără cale de mijloc, Fără drum de întoarcere, Fără destinaţia marii noastre...
Prea singur de moartea pentru care m-am născut, lumini funerare de inimi, strălucesc în speranţele mele. Te-am căutat enigmă de dor, pe strada fără nume, a paşilor pierduţi din noi, măturaţi de sângele iubirii, care ne-a uitat, pentru totdeauna,...
Ploua cu nori, În sufletul meu, Hărţi de vise, Îşi desluşesc locaţia morţii, Iubirii din noi. Ploua cu cer, Pe tâmpla pierdută a destinului, Împiedecat de clipa vieţilor noastre, Să poată iubi. Ploua cu foc, În inimile noastre, Care ne ard mântuirea,...
Istorie de cuvinte, Isterie de dor, Lacrimi de sfinţenie, Mor în calea lor. Cer de petale, Flori de stele, Ruginite de ploaia, Amintirilor. Patimi arţăgoase, Lumini de speranţe, Sânge scurs pe oasele, Morţilor din noi. Violet de doruri, Nori de...
Spălând-mi cascada suferinţei în apa vieţii, am înţeles cât de departe poate fi fericirea, devenită ţărâna asfaltului, în care mi-am înţepenit viitorul, scurs în trecutul sufletului meu, sânge al debusolării de clipe, vorbe goale la capăt de mort,...
Lasă-mi, adevărul să plângă pe braţul, uitat al vremurilor din noi, suspinând după cerul privirilor tale, încât până şi bolta nemuririi unor stele, uitate de destinul ochilor tăi, ar suspina după lacrima despărţirii, de sfinţii clipelor care ne-au...
Toţi îngerii cuvintelor Lui Dumnezeu, valorează cât un răsărit de Soare, pe obrazul vieţii noastre, pline de păcatul, greşelii de a ne fi născut , de acelaşi Dumnezeu. Întreaga eternitate a morţii nu există nici măcar o clipă, înaintea unui suflet care...
Ştiam de apusul gândurilor apei cuvintelor din noi, aburi uitaţi până şi de Dumnezeul, pierdut în ierburile lascive ale unui sărut, înjosit de dorul, care nu-i mai recunoştea niciodată, buzele propriilor lui sentimente. Valuri de sânge se scurg pe...
S-au întunecat vânturile toamnei, ce ne loveau cândva săruturile, cu nebunia unei mari iubiri, a primăverii eterne din noi, devenind viscole de amintiri. Aripi de cer se prăbuşeau, peste privirile noastre, naufragiate în lacrimile despărţirii, peste...
Ochelarii cerului s-au spart, orbind pentru totdeauna, de amintirea ta, nori de speranţe, aduc ploaia mântuirii de Dumnezeul iubirii din noi. Clipele foşnesc neiertătoare, sub tălpile Timpului, care le-a şi uitat, fără să mai observe, bobocii de raţă...