Cerc literar, Căutare dupa: "iubire"
Aripile frânte ale stelei acestei lumi, a pus adevărul la colţul bejaniei, în timp ce cădea pe bolta, unei omeniri a deşertăciunii, pentru totdeauna uscată, în toamna destinului, înecat departe de malurile realităţii, pe care nu le va cunoaşte...
Ploaia rece a destinului mi-a lovit, fereastra gândurilor, spartă, de clipele pierdute pentru totdeauna, în propriile lor treceri definitive, din mocirla deşertăciunii acestei lumi, descompuse, pasiuni şi patimi, împreună, ard pe rugul sfinţeniei, cu...
Fum de şoapte răsfirate de vântul neiertător al tăcerii, dintre sentimentele amurgurilor şi ale dimineţilor, pline de transpiraţia morţii unei noi zile, la fel de trecute ca toate celelate, bătăi de inimi care nu şi-au găsit niciodată cu adevărat ,...
Flamuri de cuvinte, sfinţi de mucava ard în roiuri de coşmaruri, gârboviţi şi fără vlagă, în faţa unui Dumnezeu al iubirii. Vise ale nopţilor transpiră prin porii amintirii, cerul îşi deschide porţile adevărului, fulgere de paşi î-mi amintesc de calea...
S-a tras cortina inimii peste viitorul viselor noastre, triste stele de gânduri ale luminii, suflării din noi, vrăjite pentru totdeauna de moarte, cad în plasa clipei eterne, a uitării. Flăcări de sânge se scurg, pe rugul rece al universului iubirii,...
M-a durut legământul vieţii cu moartea, stele căzătoare din părul tău, nopţi de vise întunecate, ne ratau căile Lui Dumnezeu, pentru care am fost născuţi, sclavii salciei din malul surpat, ce nu va mai cunoaşte niciodată lacul speranţei, devenit...
Cenuşă de gânduri, spulberată de vânturile deşertăciunilor, peste amintirile unei iubiri, ce a crezut în eternitatea visului acestei iluzii, cu nume de viaţă, de iubire, de dor, de destin pierdut, printre mănăstiri de clipe, călugărite cu uitarea...
Ar mai exista viaţa fără inimile tulburi ale orizonturilor, Pierdute speranţe pe căile Domnului, Răvăşit de ochii orbi ai Destinului, Lumilor pierdute din noi, Om al fărădelegilor degetelor ce au obosit să-şi arate, Adevărul! Spini care şi-au uitat...
Poezia a devenit o ruşine, În lumea criminală a minciunii, Unde Dumnezeu a uitat să se nască, Alături de iubirea noastră. Moartea s-a răstignit singură, Pe crucea eternităţii, Adevărului care ne separă suferinţele, De focul patimilor şi cel al...
Toate valurile rănilor din noi, Se vor sparge de trupurile uitărilor noastre, Naufragiate în amurgul nemilos al speranţelor, De a ne fi născut sub zodia ploilor uitate de soare, Şi ale umbrelor ucise delumina, Ce se dorea răsăritul din noi. Strig...
Eşarfă de dor Credeam în lumina casei inimii tale, Fără să cunosc acoperişul rupt de uitarea, Ploilor din mine, Furtuni de clipe fără doruri, Mântuiri de speranţe distruse şi crăpate, Sentimente putrezite, Natură mai vie ca niciodată de Cuvânt, Rostit...
Am rămas fără mine, Vrând să mă reîntorc la gheaţa amintirii tale, Pe care am patinat ani la rând, Fără să cred că se va sparge vreodată, În sufletul Dumnezeului meu. Fân cosit de iedera clipelor Răvăşite de dorul ielelor speranţelor mele, Ce înoată...
Mi-am pierdut faţa privirii, În gara unde ţi-am întâlnit zâmbetul, Rămas pentru a-mi hrăni, Întreaga viaţă cu sufletul tău, De spreanţă ce pluteşte prin dorinţa, Paşilor mei descântaţi, De Dumnezeu. Cine şi-ar mai recunoaşte vreodată, Clipa morţii unei...
Nici o rafală de inimă Lovită de vântul deznădejdii, Nu ar putea incendia viaţa, Care ţi-a pierdut urma Luminii, Ce nu-şi mai recunoaşte niciodată, Întunericul. Câte vise se vor reculege fără zâmbetul tău, Uitat de valurile care-şi citesc greşit ţărmul...
Şi dacă m-aş îneca în ochii tăi, Cine mi-ar descoperi trupul inimii mele, Ce a bătut atât de dureros pentru tine, Înger al iubirii. Nu cred că ai reuşit vreodată să înţelegi, Moartea. Şi dacă aş reuşi să părăsesc, Gândurile tale, Chiar crezi că norii...
