Cerc literar, Căutare dupa: "cerin"
Istorie de cuvinte, Isterie de dor, Lacrimi de sfinţenie, Mor în calea lor. Cer de petale, Flori de stele, Ruginite de ploaia, Amintirilor. Patimi arţăgoase, Lumini de speranţe, Sânge scurs pe oasele, Morţilor din noi. Violet de doruri, Nori de...
Spălând-mi cascada suferinţei în apa vieţii, am înţeles cât de departe poate fi fericirea, devenită ţărâna asfaltului, în care mi-am înţepenit viitorul, scurs în trecutul sufletului meu, sânge al debusolării de clipe, vorbe goale la capăt de mort,...
Lasă-mi, adevărul să plângă pe braţul, uitat al vremurilor din noi, suspinând după cerul privirilor tale, încât până şi bolta nemuririi unor stele, uitate de destinul ochilor tăi, ar suspina după lacrima despărţirii, de sfinţii clipelor care ne-au...
Toţi îngerii cuvintelor Lui Dumnezeu, valorează cât un răsărit de Soare, pe obrazul vieţii noastre, pline de păcatul, greşelii de a ne fi născut , de acelaşi Dumnezeu. Întreaga eternitate a morţii nu există nici măcar o clipă, înaintea unui suflet care...
Ştiam de apusul gândurilor apei cuvintelor din noi, aburi uitaţi până şi de Dumnezeul, pierdut în ierburile lascive ale unui sărut, înjosit de dorul, care nu-i mai recunoştea niciodată, buzele propriilor lui sentimente. Valuri de sânge se scurg pe...
S-au întunecat vânturile toamnei, ce ne loveau cândva săruturile, cu nebunia unei mari iubiri, a primăverii eterne din noi, devenind viscole de amintiri. Aripi de cer se prăbuşeau, peste privirile noastre, naufragiate în lacrimile despărţirii, peste...
Ochelarii cerului s-au spart, orbind pentru totdeauna, de amintirea ta, nori de speranţe, aduc ploaia mântuirii de Dumnezeul iubirii din noi. Clipele foşnesc neiertătoare, sub tălpile Timpului, care le-a şi uitat, fără să mai observe, bobocii de raţă...
Florile de câmp ale ochilor tăi, s-au vestejit în lacrima timpului, împrietenindu-se cu un alt orizont, care nu mai era al nostru. Aş fi cules toate clipele acestei lumi, pentru paşii inimii tale, ce aş fi dorit, să-mi calce pentru totdeauna,...
Singur între iubire şi destin, mă îndrept spre moarte, cuvânt al neînţelesului amar din noi, părăsit pentru totdeauna de zâmbetul răsăritului. Paşi pierduţi printre vorbe, cărări umbrite de uitarea inimilor, înfrăţite pentru totdeauna cu pendulele, ce...
Să mă ierţi Doamne, De m-am născut în zodia, Unde arcaşul nu-şi greşeşte, Niciodată, Zodia fermecată a inimii sale, Iar săgeata Destinului său, Este otrăvită de prea multă iubire. Să mă ierţi Doamne, Acum când nu mai sunt, În lumea prevestirilor de...
Şi viaţa mea care se pierde în apusul zorilor inimii tale, unde mai e? Vălul de mireasă al zâmbetului clipei care ne-a măturat prezentul, e dus de furtuna uitării, dincolo de biserica speranţelor de senin, ce ne-a înjunghiat cu norii viselor,...
Inimă de piatră, rupe-mi din scoicile timpului meu, rănile sparte de destinul, libertăţii de a te avea, în nesfârşirea cerului însingurat de tine. Ploaie de cuvinte, loveşte cu arşiţa ta, ţărâna viselor mele, arsă de apa uscată a dorului. Foc al...
Atât de departe, ard orizonturile fiinţei mele, pe ţărmurile cuvintelor răpuse de patimile, norilor ieşiţi din orbitele ochilor mării, în care ne-am scăldat neputinţele, libertăţii de a ne fi născut, încât toate valurile ce-mi spală lumea credinţei în...
M-am împiedicat de zâmbetul tău, lipit pe poarta deschisă a speranţei mele, de a te avea, iubire descântată în piaţa destinului, pietrei unde ne dădeam întâlnirile, pe orizonturile eternităţii din noi, lovite mereu de noapte. Şi-am luat toţi spinii...
Florile norilor îşi pierd stropii petalelor, inimii mele, prelinşi pe ferestrele amintirii, ochilor tăi... Aripi de înger se zbat între trecutul unei iubiri măcinate de prezentul amintirii, înfruntându-L până şi pe Dumnezeul, care le va alunga...
