Adevãr

Poezie de Sorin Cerin, 26 sep 2008

Adevãr

Tuna cu ganduri si fulgera cu simtiri,
In furtuna Existentei,
Ce vrea sa cunoasca Adevarul,
Ros de remuscari si datorii neachitate,
Atator si atator Iluzii ale Vietii,
Unde fiecare se vrea un Adevar in parte,
Deoarece detin intreaga avere a acestuia,
In aceasta Lume uitata pana si de Dumnezeu.
Cu toate acestea,
Nici una nu poate fi un Adevar,
Decit toate la un loc,
Intrucat Adevarul nu se poate divide.
Fiind atat de certarete aceste Iluzii ale Vietii,
Nu vor sub nici o forma sa se uneasca,
Pentru a detine Adevarul.
De aceea Adevarul mai persista,
Nefiind stiut de nici o privire,
Ingandurata la rasarit de Necunoastere,
Care ii datoreaza Adevarului intreaga sa viata,
Pe care nu o va sti niciodata,
Fiind unicul care s-a jertfit pentru frumusetea ei,
Indatorandu-se peste masura infatuatelor Iluzii ale Vietii,
Unde fiecare vrea sa il detina,
Fara sa o poata face vreodata.
Oricat de bogate ar fi aceste Iluzii ale Vietii,
In cirezi de umbre si teritorii de nonsensuri,
Adevarul va deveni mereu mai scump de cumparat,
Fiind licitat etern de aceste Iluzii ale Vietii,
La preturi din ce in ce mai mari ale Desertaciunii,
Din magazinul Viselor,
Unde fiecare client,
Poate cumpara o Viata la pret de greseala,
Cel mai mic si mai accesibil,
Acestei Existente,
Saracita de Desertaciunea,
Lacoma si rea,care s-a privatizat,
Furand agoniseala de o eternitate a Timpului,
Sub masca binefacatoare a Promisiunii,
De a cladi o noua societate a Iluziilor Vietii,
Unde acestea sa devina unite spre a cumpara Adevarul,
Impulsionate fiind de aflarea frumusetilor Necunoasterii,
Care le-ar fi adus pasii atat de rari ai Implinirii,
In privirile acestei Lumi,bolnave si obosite,
De rautatea si raceala Iluziilor Vietii,
Insa Timpul,ori nu a gandit,ori nu a fost atent,
La promisiunile Desertaciunii,
Fiindca Iluziile Vietii nu pot exista fara Necunoastere,
Iar daca aceasta si-ar dezvalui adevaratul sau spectru,
Devenind Cunoastere,
Toate aceste Iluzii ale Vietii ar disparea,
Iar odata cu acestea intreaga Lume,
ªi astfel binefacatoarele Promisiuni,
Nu ar mai avea in bratele cui sa se aseze,
Nici macar in cele ale Desertaciunii,
Care vicleana fiind,mituieste mereu noi si noi Promisiuni,
Spre a le prezenta adormitului Timp.

Poezie de Sorin Cerin

Sorin Cerin

Născut la: 25 nov 1963
Filosof, poet, aforist

Rate this cenacle:
Generează un alt cod=