Vlad Tepes

Vlad Țepeș, denumit si Vlad Draculea, s-a nascut in noiembrie 1431, la Sighisoara din Transilvania si a decedat in decembrie 1476, fiind domnitorul Tarii Romanesti in anii 1448, 1455-1462 si 1476. A fost fiul lui Vlad al II-lea Dracul si al unei nobile din Transilvania. In timpul domniei sale din Tara Romaneasca si-a obtinut temporar independenta fata de Imperiul Otoman, fiind vestit pentru severitate si pentru ca obisnuia sa-si traga dusmanii in teapa. Datorita numeroaselor conflicte cu negustorii brasoveni, acestia l-au caracterizat ca pe un principe cu metode de o cruzime demonica. In anul 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obtineau controlul asupra Constantinopolului si amenintau Europa. Impreiul Otoman stapanea o mare parte din Balcani (teritoriile statelor actuale Serbia, partial Ungaria, Bulgaria, Albania, Grecia si partial Romania) si se extindea spre occident, oprindu-se la portile Vienei. In acest context istoric, Vlad Tepes a luptat pentru a-si apara domnia si tara, folosind diferite metode, printre care executiile si supliciile cu caracter exemplar si de intimidare.

La inceputul anului 1462, Vlad Tepes a lansat o campanie impotriva turcilor, de-a lungul Dunarii, fiind o manevra destul de periculoasa si riscanta, deoarece armata Sultanului Mahomed al II-lea, era cea mai puternica in acea vreme. Cu toate aceste Tepes a reusit sa obtina numai victorii si sa ingrozeasca turcii. Pentru a se razbuna, Sultanul Mahomed al II-lea a decis sa atace Valahia cu o armata de 5-7 ori mai mare decat cea a lui Tepes. Fara nici un ajutor din afara, Vlad Tepes s-a retras la Targoviste, dar in drumul sau a otravit toate fantanile si a ars toate satele pentru ca turcii sa nu poata suprevietui.

Cand sultanul a ajuns in capitala a fost intampinat de o priveliste de groaza, craniile a 20.000 de turci captivi erau infipte in teapa. Aceasta tactica a lui Tepes a avut reusita, deoarece sultanul si majoritatea ofiterilor care erau flamanzi si obositi au decis sa se retraga.

Sultanul Mahomed a lasat partea a doua a bataliei, fratelui mai tanar al lui Vlad, Radu, favoritul turcilor la tronul Valahiei.

Radu l-a urmarit pe fratele sau pana la castelul Poenari, de pe malul Argesului. Pentru a nu fi prins, Tepes a folosit un pasaj secret din munte si ajutat de tarani s-a refugiat in satul Arefu si de aici a ajuns in Transilvania, unde l-a intalnit pe Matei Corvin, regele Ungariei. In loc sa-l ajute, Corvin l-a inchis in capitala Visegrad, si timp de 12 ani cat a fost Vlad Tepes prizonier, Radu a domnit in Valahia, fiind o marioneta a turcilor.

In anul 1476, Tepes a intrat cu ajutorul Moldovei si a Transilvaniei in Valahia, dar aceasta domnie nu a durat decat cateva luni, fiind asasinat pe campul de lupta cu turcii. A fost decapitat si capul sau a fost dus la Constantinopole, ca o dovada a mortii sale.