Paul Louis Lampert

Este descendentul uneia dintre cele mai vechi familii europene, localitatea alsaciana de referinta Lampertheim (acasa la Lampert) fiind semnalata documentar la 824 e.n. ca domeniu al familiei Von Lampert.

In anii urmatori celui de-al doilea razboi mondial, in conditiile prigoanei etnice si sociale impotriva persoanelor neagreate de puterea ocupanta si imputernicitii ei, parintii recurg la un divort formal pentru ca fiul cel mare sa-si poata schimba identitatea dupa ce evadase dintr-un lagar de ofiteri romani aflat sub paza militara sovietica; tatal, Louis, functionar public, se refugiaza; sora nu poate accede la studiile universitare; mama, Aurelia, este nevoita sa se angajeze muncitoare; Paul, fiul cel mic, isi poate urma studiile datorita unui certificat de pauperitate care-l scutea de plata taxelor scolare, dar in ultima clasa este obligat sa intrerupa liceul pentru a se interna la Sanatoriul pentru elevi de la Colceag - Brasov. Dupa externare se angajeaza la firme de stat vanzator de legume si fructe, achizitor de materiale, terminandu-si studiile liceale si universitare peste ani. Este licentiat cu nota maxima al Facultatii de Litere, Universitatea Bucuresti.

Cariera

Debuteaza la 20 de ani, se legitimeaza la Agerpres, Romania libera, Informatia Bucurestiului, parcurge toate treptele profesionale, de la reporter la redactor-sef. Pana la 28 de ani este exclus de trei ori: de la UTM, Agerpres si Televiziunea Romana. In 1958, cu sotie si copil, este somer pentru o perioada mai mare de o jumatate de an. Intra in PCR la 36 de ani.

Este atestat ziarist profesionist, acreditat corespondent diplomatic si ziarist strain. In noiembrie-decembrie 1989 este martor ocular la evenimentele de strada din Praga si Bucuresti, sustinand activ sensul schimbarilor prin interventiile sale in paginile revistei cehoslovace Orizont si cotidianului romanesc Libertatea. In 1991 face parte din grupul de ziaristi invitat de presedintele Romaniei, Ion Iliescu, in prima sa vizita oficiala peste hotare.

Dupa 1989 si-a reluat preocuparile literare din tinerete. Publica sub semnatura Paul Louis Lampert (adaugandu-si prenumele tatalui) reportaje literare, schite, eseuri, aforisme, cugetari, editeaza si traduce literatura universala, obtine atestatul de consilier editorial, infiinteaza edituri. In prezent pregateste pentru tipar o ampla foaie de observatie socio-profesionala, Jurnalul unui jurnalist, subintitulata Ce nu a incaput in ziare. De-a lungul intregii sale activitati nu a facut parte niciodata din conducerea vreunei organizatii politice, nu a primit premii, a refuzat constant ofertele oricaror servicii secrete.

Octogenar, continua sa fie activ, sustinand o rubrica permanenta in revista Men's Health si colaborand la alte publicatii.

Membru al Uniunii Ziaristilor, Societatii Ziaristilor din Romania, Asociatiei Ziaristilor Liber-Profesionisti, Asociatiei Corespondentilor Presei Straine, Organizatiei Internationale a Ziaristilor.

La implinirea varstei de 50 de ani (1980) a fost decorat cu cel mai inalt ordin de stat al Romaniei.